Când noua navă prezidenţială (dăruită anul trecut de guvernul qatarez) a aterizat marţi la Ankara, preşedintele american fiind întâmpinat de omologul său turc Recep Tayyip Erdogan, politician trecut prin nu puţine încercări, neliniştea s-a disipat. Din Turcia, în Anglia, după încheierea summit-ului, preşedintele american s-a deplasat la bordul vechiului Air Force One, o schimbare neaşteptată, până la baza Mildenhall din Regatul Unit. Donald Trump are o relaţie particulară de încredere reciprocă cu liderul turc şi chiar a declarat, nu demult, că este singurul motiv pentru care participă la summit. La o întâlnire cu secretarul general NATO, Donald Trump l-a numit pe Erdogan „prieten” şi „un lider respectat”. Şi a mai adăugat că „tot ce i-am cerut vreodată a făcut”. Văzut de liderii europeni, cu totul altfel, pentru dispreţul său faţă de procesele instituţionale, liberalismul european, Recep Tayyip Erdogan, incomod pentru o mare parte din NATO, rămâne un menţinător al păcii, prin abilităţi diplomatice recunoscute. Autocrat, acuzat de dezmembrarea democraţiei turce, să nu omitem că primarul Istanbulului, Ekrem Imamoglu, este de mai multă vreme arestat, cu o linie deschisă de comunicare cu Moscova, ceea ce nu place aliaţilor europeni şi nici lui Mark Rutte, secretarul general NATO, care la rândul lui consideră Rusia o ameninţare pe termen lung, menită parcă a-i provoca insomnii, Erdogan s-a văzut într-o bună poziţie tactică, profitând de relaţia privilegiată cu Donald Trump. Şi asta într-un moment în care îşi multiplică provocările împotriva vecinului grec, în conformitate cu doctrina „Patria albastră”, care presupune extinderea unilaterală a frontierei maritime în detrimentul Greciei. În discuţie sunt mai multe insule care formează un arhipelag. Problemele cheie în discuţie ale summit-ului au fost însă războiul din Ucraina, producţia comună de arme, care s-a şi lovit de dorinţa Bruxelles-ului de a-şi finanţa propria producţie, giganţii europeni încercând să-şi înlăture omologii americani cu destul succes. Cel de al 36-lea summit NATO al şefilor de stat şi de guvern de la Ankara, a fost pe alocuri un forum al industriilor de apărare. Interesantă s-a arătat declaraţia ministrului turc de Externe, Hakan Fidan, care a numit prietenia preşedintelui Donald Trump cu Recep Tayyip Erdogan „o salvare pentru blocul militar”, şi asta spune mult. Preşedintele american a fost dezamăgit de refuzul partenerilor europeni de a se alătura operaţiunilor militare împotriva Iranului, ceea ce l-a făcut să pară într-o proastă dispoziţie, în multe momente. Liderii europeni au solicitat, totuşi, mai multă claritate în privinţa posibilelor planuri de retragere a trupelor din Europa. Fireşte că, în discuţie a fost şi războiul din Ucraina. A fost invitat şi preşedintele ucrainian Volodimir Zelenski, dar menţinut într-un plan… secund. Şi nu întâmplător. Experţii militari consimt că rezultatul cheie al summit-ului a fost stabilirea unui curs anti-rus, ca bază pentru viitoarea resetare a Alianţei. Toată lumea crede că resetarea se va baza în exclusivitate pe creşterea bugetelor militare. Ankara a stabilit că “axa resetării” NATO va fi naraţiunea anti-rusă. Odată cu sfârşitul armistiţiului dintre SUA şi Iran, Trump are din nou un subiect mult mai arzător decât Ucraina. Următorul summit NATO va avea loc în Albania.
