Stupidele glume cu… teleormănenii!

0
381

morometii-vechi-si-noi-18387343-tileAm auzit şi eu, ca mulţi alţii, după alegerile locale de duminică, una dintre glumele de recentă eclozare, cu “teleormănenii”, adică tocmai cu ţăranii care votează, zice-se, “ca proştii”, ceea ce m-a făcut să zâmbesc, nu pentru modul stupid în care vrem să ascundem realitatea unor elite locale ispitite să menţină anumite status quo-uri convenabile, ci la ceea ce ar fi zis dacă ar fi trăit Marin Preda la auzul unor asemenea năstruşnicii. Ori dacă nici Marin Preda nu cunoştea psihologia funciară a teleormănenilor, căpoşi şi greu de contrazis, ce să mai zicem. “În Siliştea-Gumeşti, oamenii au înţeles Moromeţii care şi cum a citit-o. În general nu le-a plăcut (…). Chiar şi acum dacă mergi la crâşma din centrul satului şi deschizi discuţia, ţăranii nu dau multe parale pe Marin Preda” (Moromeţii-Ultimul capitol, autor Sorin Preda, Ed. Eikon, Cluj-Napoca 2013). Lumea Moromeţilor s-a dus. Ţugurlan, Cocoşilă, Bălosu, Besensac, Iocan, Costică Roşu sau Aristide Primarul se odihnesc de mult în cimitir, dar spiritul lor dăinuie. Chiar dacă nimic nu mai e cum a fost. Partea nasoală a lucrurilor este că pe nicăieri, inclusiv prin lumea rurală doljeană, nu se mai votează cu ochii închişi şi peste tot cei care au răzbit în alegerile locale, de duminică, au avut suportul unor pături de mijloc bine aşezate şi, evident, al tinerilor, cum s-a întâmplat la Dăbuleni, unde “s-a vrut altceva”. Confruntarea a fost teribilă în câteva localităţi doljene şi câştigătorul s-a departajat “la mustaţă”: la Argetoaia, Lucian Vânătoru (PSD) l-a învins la o diferenţă de 13 voturi pe liberalul Florian Boboc; la Catane, liberalul Marius Dinulescu l-a învins la o diferenţă de 18 voturi pe Ştefan Ciurea (PSD); la Desa, liberalul Gabriel Bădoiu s-a departajat cu numai 40 de voturi de Iulian Băldeanu (PSD); la Radovan – situaţie insolită –, fiindcă au candidat tatăl şi fiul, Aurică Cârstianu (PSD) s-a văzut depăşit cu 5 voturi de Marius Cârstianu (PNL). Şi mai sunt destule alte exemple de aceeaşi factură, semn al îndârjirii electorale. Social-democraţii, să zicem ai lui Liviu Dragnea, au câştigat alegerile locale, în frunte cu Capitala, la o manieră entuziasmantă, după o campanie apatică, fără notabile motoare etice. Dar e adevărat că nici adversarii lor, liberalii, nu le-au avut. Se va discuta mult despre alegerile locale 2016, fiindcă rămâne greu de decriptat cum au putut proba atâta pragmatism, dar şi stăpânire de sine, Gabriela Firea şi Nicuşor Dan, şi cum au putut înota în atâta indecizie liberalii bucureşteni. Gabriela Firea a valorificat o retragere strategică a social-democraţilor de la guvernare, după promovarea unor măsuri liberale, cu câteva chicoteli sociale de ochii lumii. Adică şi cu ceva de stânga. La nivel naţional, liberalii n-au ieşit prost, şi tocmai asta le-a dat curaj, poate în exces, liderilor lor de la Bucureşti. Cam atât? Deloc. Social-democraţii trăiesc un moment istoric şi liderul lor, Liviu Dragnea, conştientizează asta, ştiind că succesul survine într-un moment deloc fast pentru social-democraţia europeană. Cel mai elocvent exemplu: primul tur al alegerilor parţiale municipale din Italia, unde preşedintele Consiliului de Miniştri este Matteo Renzi, liderul Partidului Democrat (PD) şi deja “renzismul” acuză breşe. La Roma, în primul rând, unde romanii sunt indignaţi de scandalurile de corupţie care au însoţit administraţiile precedente de dreapta şi de stânga, încât Virginia Raggi, 37 de ani, de la Mişcarea 5 Stele, o tânără avocată, îl devansează cu 10 procente, după primul tur, pe candidatul democrat Roberto Giachetti. Să-i lăsăm pe italieni cu ale lor, fiindcă nu voiam să spunem altceva decât că povestea cu corupţia şi anticorupţia este şi pe la alţii. Ne vedem la toamnă, probabil cu Gabriela Firea în locul lui Liviu Dragnea, pe sistem anticorupţie. Una peste alta, campania electorală a fost calmă, fadă, insipidă, s-a mai clamat rătăcit, pe ici, pe colo, despre anti-pesedism şi cam atât. Evident că, pentru alegerile parlamentare, altul va fi repertoriul, dar şi distribuţia. Partidele vor trebui să scoată în faţă şi ceva competenţă, adică altceva decât am avut în actualul parlament.