Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia va organiza miercuri, 10 iunie, ora 18.30, vernisajul expoziţiei de pictură și sculptură a artiştilor Marcel și Ilarion Voinea, eveniment ce va avea loc în Mica Galerie situată în Cannaregio 2211 ‒ 30121 Veneţia. Expoziţia va cuprinde sculpturi de mici dimensiuni, alături de picturi și desene. „Se poate spune că întâlnirea celor doi fraţi, antinomică în aparenţă, sub raportul concepţiei artistice numai, închide în sine două drumuri diferite, care, paradoxal, unifică căutările unei generaţii care şi-a atins apogeul”, se menționează pe www.icr.ro.
Ilarion Voinea este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia sculptură. Între anii 1973-2012 a fost profesor de sculptură la Şcoala Populară de Artă, între 1998-2006, conferenţiar universitar la Facultatea de Arte Vizuale a Universităţii din Oradea, iar între 1990-1991, lector univ. la Academia de Arte Frumoase din Cluj-Napoca. Este autorul mai multor expoziţii personale și de grup și a realizat numeroase monumente atât în ţară, precum și în străinătate.
Marcel Voinea este absolvent al Institutului de Arte Plastice şi Decorative „Ion Andreescu” din Cluj, secţia sculptură (1977). Până în 1990 a fost profesor de sculptură la Școala de arte „Grigore Gabrielescu” și la Liceul de Artă din Craiova. Din 2002 a fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (U.A.P.), iar din 2010 este preşedinte al Filialei Craiova a U.A.P. Din anul 2007 este membru în Comisia Zonală Oltenia pentru monumente de for public.
Expoziția de la Veneția este realizată cu sprijinul Institutului Cultural Român și va putea fi vizitată până pe data de 28 iunie a.c., intrarea fiind liberă.
***
„Marcel Voinea este un artist fabulatoriu. Reconstruieşte poveşti din texte biblice şi nu numai, folosindu-se de praful de cretă pe care-l amestecă în var, iar apoi îl distribuie pe pânză cu o virtuozitate ieşită din comun, în scene ale căror desene apropie munca sa de cea a graficienilor ori mai degrabă a gravorilor, iar celălalt, Ilarion Voinea, destructurează realitatea materiei în fragmente cărora le dă un sens independent, cu valoare de simbol, atunci când le desprinde de contextul locului comun». (Petre Tănăsoaica, „România literară” nr. 40, 2012)
