Vicepremierul Liviu Dragnea şi regionalizarea

Pledoaria vicepremierului Liviu Dragnea, care deţine şi portofoliul de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, la Casa Studenţilor din Craiova, joi după-amiază, în faţa reprezentanţilor administraţiei publice locale din Oltenia, s-a vrut, de fapt, o dezbatere, o prezentare cât mai completă a întregului proiect şi, peste toate, alungarea multor incertitudini care însoţesc acest demers, de reală importanţă, al actualului guvern, dar şi parlament, dominat de USL. Cum vicepremierul Liviu Dragnea mai expusese anterior, sau conferenţiase pe proiectul indicat, aproape a recitat ce avea de spus. Ferindu-se de ambiguităţi, deşi încă nu se ştie cu exactitate numărul regiunilor, „dar este foarte posibil să fie 8 sau 9”, dar şi de detonarea prematură a unor nemulţumiri, deocamdată în stadii latente, motiv pentru care se încearcă un fel de „împăcare a caprei cu varza”, adică fiecare entitate administrativă – judeţ – din viitoarea regiune să găzduiască instituţii deconcentrate. Asta însemnând, de pildă, ca la Drobeta Turnu Severin să se afle sediul poliţiei regionale, nu doar al poliţiei de frontieră, la Râmnicu Vâlcea sediul Gărzii de Mediu, la Târgu Jiu sediul Direcţiei Silvice, iar la Craiova sediul Direcţiei Finanţelor Publice. Am dat un exemplu, pe logica „părintelui” regionalizării. Pentru o asemenea viziune administrativă, vicepremierul Liviu Dragnea nu este de invidiat. Fiindcă nici nu vrem să ne gândim la cum va fi pomenit. A făcut Liviu Dragnea, altminteri deţinătorul unei consistente experienţe administrative, ca fost prefect şi apoi preşedinte de consiliu judeţean, dar şi preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene, următoarea remarcă „subtilă”. Un fel de încercare a apei calde cu degetul. „Craiova se pare că îndeplineşte toate criteriile pentru a deveni reşedinţă de regiune”. Ca fost inginer la IUG Craiova, deci locuind o vreme în municipiul nostru, ştiind, bănuim, că din totdeauna capitala Olteniei n-a fost în altă parte, exprimarea putea fi de-a dreptul tranşantă, fără invariabilul „se pare”. O îndoială mai mult de ochii lumii. Să mergem mai departe, fiindcă nu e un capăt de ţară formularea indecisă. Deşi un fost inginer în transporturi ştie ce e aia măsura. Există destule alte întrebări care aşteptau răspuns, pentru a alunga definitiv orice impresie de provizorat şi improvizaţie. Care sunt marii vizionari ai guvernului, „reperele” unui înalt profesionalism administrativ, virtuozităţile intelectuale din alte domenii, conexe administraţiei, pe a căror armătură de idei se construieşte această regionalizare? Convinşi fiind că nici Liviu Dragnea nu este dispus să se identifice cu un rol exhaustiv. Mai ales că, aşa cum a mărturisit, există riscuri. Poate rămâne convins că vor exista şi… nervi. O opinie pe care a enunţat-o, greu de împărtăşit, dacă nu imposibil, fiindcă pare ilogică, este aceea ca fiecare judeţ aparţinător să aibă un număr egal de consilieri regionali, „pentru a avea şanse egale”. Cum prin lege, până acum, numărul consilierilor judeţeni era corelat cu populaţia judeţului, instituirea unor alte criterii, pentru „a avea pace sub pruni”, este de-a dreptul utopică. Deşi, pe lângă alte nemulţumiri care pândesc, cu siguranţă, gata să izbucnească, asta e o floare la ureche. Şi o ultimă observaţie: nu se clamează exagerat, ca raţiune a regionalizării, mai buna absorbţie a fondurilor europene? Şi se va rezolva, sau cel puţin ameliora, acest deziderat? Trecem, prin hipertrofierea unui sector public ros de contra selecţie, peste noile suprastructuri administrative ce vor fi create şi raporturile acestora, de bună seamă instituite prin lege, cu cele existente.