Curtea Constituţională a României (CCR) arată că fondul de rezervă aflat la dispoziţia Guvernului trebuie să constituie o rezervă reală, folosită exclusiv în cazul perioadelor dificile, şi doar în ultimă instanţă şi numai în condiţiile în care au fost epuizate toate celelalte căi de finanţare ale unui obiectiv/acţiune. În motivarea decizie din 24 mai, prin care a constatat că „măsurile financiare din OUG 15/2012 (n.r. – prin care Guvernul Ponta a cerut primăriilor returnarea banilor) sunt constituţionale dacă se aplică numai sumelor alocate prin HG 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare proiecte externe”, CCR susţine că dacă, prin HG nr.255/2012, au fost alocate astfel de sume fără a exista o justificare reală, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora fără a mai aştepta închiderea exerciţiului bugetar, întrucât, pe de o parte, sursa din care au fost alocate aceste sume o reprezintă Fondul de rezervă la dispoziţia Guvernului, ce reprezintă o finanţare extraordinară, iar, pe de altă parte, Guvernul are obligaţia de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite. Aceste două elemente justifică urgenţa adoptării măsurii restituirii prevăzute de dispoziţiile actului normativ criticat. În concluzie, spune CCR, „având în vedere cele expuse, precum şi precizarea clară din punctul de vedere al Guvernului precum că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 15/2012 nu se referă la sumele cheltuite (recunoscând, implicit, că utilizarea acestora s-a făcut în mod legal), Curtea reţine că restituirea sumelor neutilizate de către autorităţile administrativ teritoriale care nu înregistrau arierate sau nu aveau în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care să necesite cofinanţare este constituţională”.
