Universitatea Craiova – Viitorul Constanţa 0-1
A marcat: Fl. Coman 50
Stadion: Nicolae Dobrin (Piteşti), spectatori: 3.000
Universitatea: A. Vlad 7 – Dimitrov 6, Screciu 6, Dumitraş 6, Bucurică 6 (21 Bârzan) 7 – R. Petre 6, Zlatinski 6, Gustavo 5 (77 Măzărache) 5 – Bancu 7, Jazvic 6, A. Popescu 5 (46 Ivan) 7. Antrenor: Gheorghe Mulţescu
Viitorul: Râmniceanu 7 – Benzar 7, Țâru 7, Boli 7, Ganea 7 (70 Mladen) 6 – Casap 6, N. Roşu 6, Vână 7 (60 Morar) 6 – Fl. Coman 8 (67 Ciobanu) 6, Chiţu 5, Țucudean 7. Antrenor: Gheorghe Hagi
Arbitru: O. Haţegan 6.
Supăraţi după meciul de la Piteşti nu pot fi decât cei care sperau ca Universitatea Craiova să-şi dea viaţa cu Viitorul pentru a face jocurile rivalelor din Capitală. Deşi n-am văzut nici pe departe vreun non-combat sau o aşa-zisă menajare invocată de frustraţii care sunt la un pas de atac de cord fiindcă nu iese pasenţa lui Gigi Becali. Ba chiar am observat la unii jucători ai Ştiinţei o abnegaţie demnă de o cauză mai bună sau măcar de meciuri mai importante pentru club, pentru suporteri. Nu că am fi vrut să se dea la o parte cu Viitorul, dar dacă Bancu juca şi cu Voluntariul cum a făcut-o cu Viitorul, atunci Universitatea era cu un picior în finala Cupei României, iar el ar fi jucat şi returul cu Voluntariul. Dar dacă tot a ieşit cum ne doream, mai bine să notăm că Bancu a onorat prima banderolă purtată la Ştiinţa, dar şi faptul că, după ce a fost accidentat într-un meci cu Viitorul, de fiecare dată a avut evoluţii bune contra dobrogenilor.
Diferenţele faţă de meciul ruşinos cu FC Naţional, de acum 15 ani: în loc de Craiova, s-a jucat la Piteşti, în loc de vreme frumoasă, ziua, s-a jucat pe ploaie, în nocturnă, în loc de 30.000 de spectatori au fost doar 3.000, dar, cel mai important lucru, în loc să trimitem titlul în Groapă, acum am pierdut, cum trebuia să se şi întâmple şi le-am împins pe Dinamo şi FCSB de lângă trofeu. Fără a avea vreo simpatie specială pentru puştii lui Hagi, care au simulat şi ei că opun rezistenţă Stelei preţ de câteva sezoane, ceea ce contează este că a fost respectată dorinţa suporterilor şi Craiova nu mai răspunde, în sfârşit, la comenzile rivalelor. Deşi nu suntem siguri că s-a intenţionat acest lucru. Până la urmă, doar Calancea şi Ivan au fost menajaţi, iar acesta din urmă doar în prima repriză. Băluţă, Popov şi Barthe sunt accidentaţi, Mateiu a fost suspendat, Kelic abia revenise după o accidentare, Briceag trebuia să-i facă loc lui Bucurică, fiindcă acesta trebuia „rulat” în perspectiva Cupei, unde ar fi fost unicul fundaş stânga de meserie disponibil, dacă nu se accidenta şi el acum. Până la urmă, de ce să rişti să-l pierzi pe Ivan, care a dat emoţii tribunei când s-a tăvălit cam mult în jumătatea adversă? Asta în condiţiile în care îl aveai la dispoziţie pe Fajic, atacantul pe care conducerea i l-a adus în iarnă lui Mulţescu să-l ajute să ia titlul, dar despre care, după ce l-am văzut la lucru, nu putem băga mâna-n foc că a mai jucat fotbal. N-au fost unicele momente în care Ivan ne-a dat emoţii, fiindcă sprinturile sale au creat deranj prin defensiva lui Hagi. E ciudat să vrei să-ţi vezi echipa pierzând, dar după o fracţiune de secundă realizezi că, de fapt, un succes nu te-ar ajuta sub nicio formă, ci doar ar pune sare peste rănile căpătate în decenii şi pe care doar unii le credeau cicatrizate. Am bifat două debuturi, unul chiar promiţător, poate chiar nedorit de bun pentru acest meci, cel al lui Andrei Vlad, a cărui evoluţie unii s-au grăbit să o pună mai mult pe seama faptului că este reprezentat de Ana Maria Reghecampf. Cealaltă premieră, evoluţia lui Alex Popescu, este doar de notat, fiindcă dacă îl comparăm cu alt atacant, Florinel Coman, leat cu olteanul, ne cam afectează orgoliul.
Aşadar, doar cei care veniseră cu speranţa ascunsă că FCSB sau Dinamo ar putea profita de un rezultat bun al Craiovei, n-au plecat împăcaţi de pe arena din Piteşti. Una care ne-a găzduit meciul decisiv pentru intrarea în play-off, dar acolo unde n-am mai câştigat vreun punct în ultima fază a campionatului. Aşa că, daţi-i bătaie cu stadionul cel nou, fiindcă e greu să faci performanţă jucând numai în deplasare!
