Graţie acordului cadru cu Iranul, şi reapropierii de Cuba, Barack Obama soseşte în poziţie de forţă la cel de-al 7-lea Summit al Americilor din 10 şi 11 aprilie în Panama. Prima sa participare a fost în aprilie 2009 la Puerto Espana ( Trinidad Tobago). Numeroşi observatori aşteptau atunci ca locatarul de la Casa Albă să-l întâlnească pe venezueleanul Hugo Chavez, victima în 2002 a unei tentive de lovitură de stat susţinută de George Bush. Obama l-a salutat pe Chavez în spaniolă „Como estas!” şi a primit răspunsul în engleză „I want to be your friend!”. Preşedintele SUA şi-a asumat mai multe decizii de politcă externă în ultima vreme, chiar dacă momentan Congresul de la Washington îi pune cum se spune „beţe-n roate”. În revanşă, preşedinţii ţărilor din America Latină râmân dispersaţi, dincolo de o unanimitate de faţadă. Clou-ul specatacolului mediatic din Panama este rezervat întâlnirii oficiale dintre Barack Obama şi omologul său cubanez Raul Castro, prefaţată de întinderea de mână fugitivă, dar în faţa camerelor, la funeraliile lui Nelson Mandela, în decembrie 2013. Pentru prima dată, cei doi preşedinţi de ţări, cu relaţii îngheţate timp de o jumătate de secol vor discuta oficial despre negocierile care se poartă pentru restabilirea relaţiilor diplomatice. Războiul Rece tropical este revolut. Toţi preşedinţii latino-amercani, prezenţi la Summit-ul din Panama, vor celebra acest eveniment, considerându-l o sărbătoare. După ce ani la rândul la unison, au reclamat reintegrarea Cubei în instanţele regionale, precum Organizaţia Statelor Americane (OEA). Dar singurul sud-american care poate avea îndreptăţită legitimitate, în favorizarea reapropierii dintre SUA şi Cuba este Papa argentinian Francisc, diplomaţia latino-americană fiind în deplin regres. În fine, ţările latino-americane nu sunt scutite de probleme. Brazilia, cu un preşedinte reales Dilma Rousseff pare tot mai ispitită de Moscova, iar în probleme regionale, are dispute cu vecinii săi. Brazilia nu îşi respectă obligaţiile financiare neplătindu-şi facturile la ambasadele sale. Mexicul face eforturi discrete pentru relansarea diplomaţiei sale şi pentru prima dată participă cu forţe militare în Haiti şi Sahara, în pofida unor tradiţii de nonintervenţie. În Argentina, preşedinta Cristina Kirchner, abia ieşită dintr-o încurcătură teribilă generată de moartea unui procuror, nu slăbeşte obsesia Malvinelor. Chile, Uruguay sau Peru joacă un rol mai modest, în timp ce Venezuela cu reflexele sale antiamericane, se confruntă cu sentimentele populaţiei care cer o reapropiere de SUA. America de Nord şi America de Sud doresc o integrare regională, cât mai puternică pe programe educative şi pe programe economice, dar Barack Obama cu siguranţă va enunţa strategii de dezvoltare, care nu pot fi sfidate.
