Cancelarul austriac Karl Nehammer s-a comportat şi la Congresul PPE, de la Bucureşti, aşa cum îl ştim, inflexibil, dacă nu chiar aidoma unui „buric al UE”. A reafirmat aceleaşi clişee cunoscute, în aceeaşi tonalitate: este necesar ca familia politică, din care face parte, să fie capabilă în a lua în serios preocupările cetăţenilor, dând de exemplu migraţia ilegală. Din acest punct de vedere România îşi îndeplineşte, la o manieră exemplară, toate angajamentele luate. În discursul său, cancelarul austriac a făcut referiri la necesitatea întăririi graniţelor UE, temă pe care o tot reciclează special pentru blocarea aderării României la Schengen şi cu frontierele terestre. Şi în întâlnirile cu Klaus Iohannis şi Marcel Ciolacu s-a discutat despre unitatea Europei, prosperitatea acesteia, consolidarea securităţii, dar veto-ul… încă se menţine. Oricum, cancelarul austrian Karl Nehammer a pus la încercare nu doar abilităţile diplimatice ale oficialilor români, cât şi nervii acestora. Bucureştiul are ceva susţinere, la nivel declarativ, fiindcă de pildă preşedintele PPE, Manfred Weber, a precizat, fără ambiguităţi, că familia politică pe care o conduce susţine extinderea spaţiului Schengen prin aderarea României şi Bulgariei, două ţări care ar trebuie „să intre imediat în Schengen cu drepturi depline”. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, e drept dornică de votul Congresului PPE, a militat şi domnia sa pentru susţinerea integrării depline a României în Schengen, cât mai curând posibil. În destule alte împrejurări, când preşedintele Comisiei Europene şi-a propus un deziderat, nimic nu i-a stat în cale. De altfel, tocmai o anume fermitate etalată a fost atuul său, de care s-a avut cunoştinţă şi i-a folosit. Nu este exclus ca Bucureştiul să aibă în perioada imediată un sprijin mai consistent din partea premierului polonez Donald Tusk şi al vicepreşedintelui Consiliului de miniştri al Republicii italiene, şeful diplomaţiei de la Roma, Antonio Tajani. Neîndoielnic, Nehammer are propria agendă de la care nu abdică. Şi a simţit că şi Ursula von der Leyen, desemnată candidata popularilor europeni, pentru un nou mandat la şefia Executivului comunitar, are propriile interese. Şi nu doar la Congresul PPE de la Bucureşti, dar şi pe viitor, va avea nevoie imperativă de voturile partidului lui Karl Nehammer. În câştig deja preconizat: Klaus Iohannis, pentru care se prefigurează crearea unui post de comisar pentru apărare, pentru următorul mandat, fiind considerat „un extraordinar european”, cum l-a gratulat preşedintele Comisiei Europene. Să ne înţelegem: miza Congresului PPE de la Bucureşti n-a fost înduplecarea cancelarului Karl Nehammer, în ridicarea embargoului prelungit, la aderarea României în Schengen cu frontierele terestre. Ci cu totul alta. Din curtoazie pentru Bucureşti s-a discutat şi despre marea durere a românilor, premeditat marginalizaţi, dar luaţi în seamă din când în când. O nedumerire de natură firească: cum poate fi Uniunea Europeană „unită şi puternică”, cum s-a clamat, când două ţări membre sunt realmente discriminate de atâta vreme? În rest, fireşte discuţiile au fost prietenoase, oficialii români bătuţi pe umăr, poate chiar copleşiţi de complimente pentru ospitalitatea lor şi buna organizare, dar mai ales docilitatea lor. Adoptat în unanimitate, manifestul Congresului PPE stipulează că se solicită aderarea cât mai curând posibil a României şi Bulgariei la spaţiul Schengen. Austria s-a conformat, adică a votat, dar asta nu înseamnă altceva decât prelungirea speranţelor noastre, de a intra în… rândul lumii.
