Tableta se cheamă “Alo! Centrala: cine-i acolo?” şi aparţine lui Tudor Arghezi, integrată fiind într-unul din volumele sale (VI) de publicistică, prefaţate de acad. Eugen Simion. Datează de la 1929 şi a văzut lumina tiparului în “Bilete de papagal“. Aflat la Craiova, maestrul Tudor Arghezi voia sa trimită o telegramă la Bucureşti, de la PTT (Poştă-Telefon-Telegraf), unde dialoghează cu funcţionara de la ghişeu, o domnişoară de o voluptate zglobie, o netulburată candoare şi fără mare apetenţă pentru solicitudine:
– Doriţi să meargă telegrama cu trenul sau cu căruţa?
– Parcă aş prefera (n.r. răspunde Arghezi) să meargă pe sârmă. Nu glumesc, domnişoară, dar mi se pare că sârma, după spusele fostului meu profesor de fizică, este bună conducătoare de telegraf.
– E cu neputinţă, răspunde domnişoara de la Poşta din Craiova, sârmele s-au rupt în urma valului de zăpadă şi îngheţ de care suferă toată Europa.
– Mulţumesc, domnişoară, mai bine o duc eu cu mâna.
– Perfect! (n.r. răspunde domnişoara). Dacă fiecare expeditor de telegrame ar face ca dumneavoastră, nu am mai fi atât de aglomerate de lucrări şi ne-am putea vedea de treabă în birouri: avem de numărat conţinutul poşetelor noastre şi publicul ne tulbură neîncetat la toate ghişeele.
– Dar, insinuează Arghezi, mucalit de felul său, parcă exista şi o telegrafie fără fir; ştiţi, domnişoară, (…) care permite să telegrafiezi ieftin până în Australia.
Şi partenera de dialog a lui Arghezi s-a pornit, dintr-o dată, cu o poftă iscată din senin, într-un râs de nestăvilit.
– Fugi, domnule, de aici, s-ar putea aşa ceva? Telegrafie fără fir? Este ca şi cum aţi zice trăsură fără drum. Pe unde ar merge telegrama, dacă nu o laşi să se ducă pe ceva?
În cele din urmă Arghezi abandonează ideea de a mai trimite telegrama la Bucureşti, la sediul redacţiei “Bilete de papagal“, unde trebuia să comunice ceea ce convenise. Alte platitudini ale dialogului nu le mai consemnăm. Arghezi reaminteşte însă că guvernul a neglijat Poşta, Telefonul şi Telegraful şi bate monedă pe acest deziderat. Şi dacă domnişoara de la telegraf se minuna solemn auzind de posibilitatea telegrafierii până în Australia, maestrul Tudor Arghezi ar fi făcut acelaşi lucru, dacă ar fi aflat cum se va comunica peste vreo opt decenii: prin internet, mail-uri, reţele de socializare, telefonie mobilă ş.a.m.d. Calculatorul portabil a devenit un substitut a personalităţii fiecăruia, o excrescenţă care îşi domină utilizatorul. Dacă ne mai gândim că lumea de mâine, condusă de calculatoare, nu va fi neapărată cea zugrăvită de George Orwell, în 1984, unde tehnicile înalte sunt folosite pentru supravegherea şi controlul autocratic al statului, trecându-se cu vederea dimensiunea economică şi anume că tehnicile înalte vor afecta, şi încă cum, locurile de muncă şi nu numai. Dar asta e o altă poveste. În rest, destul de simpatic maestrul Arghezi, frecvent prin Craiova, după cum o mărturiseşte în multe din tabletele sale, deloc convins, doamne fereşte, că graţie calculatorului mulţi dintre noi vor pretinde că sunt realmente culţi, şi încă la cap.
