Neoficial, SUA şi Iranul se află într-un război nedeclarat şi o undă de şoc traversează Orientul Mijlociu. În zadar, şi deja tardive, îndemnurile Franţei, Germaniei şi Marii Britanii ca „părţile” să dea dovadă de reţinere şi să asigure stabilitatea în Orientul Mijlociu, după moartea generalului Qassem Suleimani, la ale cărui funeralii ieri, la Kerman, în sud-estul Iranului, şi-au pierdut viaţa 32 de persoane şi 190 au fost rănite în busculadele create, potrivit şefului Serviciului naţional de urgenţă, Pir Hossein Kulivand. Situaţia este de-a dreptul neliniştitoare, dovadă că Angela Merkel, însoţită de şeful diplomaţiei germane Heiko Maas, se va afla pe 11 ianuarie a.c. la Moscova pentru o întâlnire cu Vladimir Putin. Bundeswehr-ul a anunţat ieri că 120 de militari germani, cantonaţi la Bagdad şi Taji părăsesc Irakul fiind transferaţi în Iordania şi Kuweit. Luni, SUA au refuzat viza de intrare pentru ministrul iranian al afacerilor externe Mohammad Javad Zarif, care urma să asiste joi la reuniunea Consiliului de Securitate al ONU. De altfel ministerul rus de externe a declarat deja că moartea generalului iranian, şeful forţelor Al Quds, considerată organizaţie teroristă la Washington, va conduce la creşterea tensiuniilor în întreaga regiune. Qassem Soleimani care conducea forţele Al Quds, braţul armat al Republicii Islamice, în străinătate, era responsabil de acţiunile exterioare iraniene în principal în Siria, Yemen, Kenya. El recruta şi coordona miliţiile şiite pe care Iranul le utiliza în Orientul Mijlociu. A luptat contra Daech în Irak şi Siria, dar şi în Somalia contra grupării islamiste Al Shabaab, când americanii doreau să folosească Daech contra Iranului. Situaţia a devenit nu delicată, cât explozivă. E drept, nu dintr-odată, acumulările în timp fiind consistente. La 5 mai anul trecut, SUA anunţau deplasarea în apele golfului arabo-persic a portavionului USS Abraham Lincoln, ca răspuns la semnalele îngrijorătoare din regiune. Mai mult, John Bolton, consilier pe probleme de securitate naţională punea în gardă Iranul, la atacurile vizând interesele americane. Tensiunile n-au încetat să crească în peninsula arabică şi în golf, în timp ce Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, aliaţi ai Washingtonului, desemnau Iranul ca responsabil al sabotajelor petroliere din proximitatea strâmtorii Ormuz şi susţinerea rebelilor hutişti din Yemen. „SUA nu caută război cu regimul iranian, dar noi suntem pregătiţi a răspunde la orice atac, condus prin procură de Gardienii Revoluţiei sau forţele regulate iraniene” afirma consilierul preşedintelui Donald Trump. Nu era deloc exclusă posibilitatea unei confruntări directe între aliaţii SUA din golf şi Israel contra Iranului. Pe de altă parte, provocările din partea iraniană au fost frecvente. După ce autorităţile britanice au sesizat că petrolierul iranian „Grace”, blocat în strâmtoarea Gibraltar, acuzat de livrări către Siria, a fost sechestrat, Gardienii Revoluţiei, ca măsură de retorsiune, au făcut acelaşi lucru cu un petrolier suedez sub pavilion britanic. La 20 iulie anul trecut, autorităţile iraniene au doborât o dronă americană care i-ar fi violat spaţiul aerian. O lună mai târziu, SUA au doborât o dronă iraniană care se apropia de o navă americană în strâmtoarea Ormuz. La mijlocul lunii septembrie, infrastructura sectorului petrolier saudit din Abqaiq şi Khurais, a fost lovită cu rachete. Sancţiunile americane contra Iranului s-au dovedit inoperante. Pentru evitarea unei escalade militare s-a vorbit mereu de căutarea unui pact de non-agresiune, comparabil cu acordul de la Helsinki din 1975 între occidentali şi sovietici. Din păcate minimul de securitate în regiune s-a făcut ţăndări, prin cele întâmplate recent, şi a vorbi de o abordare calmă, diplomatică menită să producă o dezescaladare sunt vorbe în vânt. România, unul din partenerii aliaţi ai SUA este prinsă în această convulsie declanşată de Washington contra Iranului şi invers. SUA avea 5200 de militari în Irak până la sosirea altor forţe suplimentare pentru protejarea ambasadelor din zona verde, cartierul ultra-securizat al Bagdadului –atacat de miliţiile pro-iraniene, în deosebi militarii şi diplomaţii americani- şi pregătirea militară a irakienilor, care nu-i mai doresc pe americani în ţara lor. Preţul petrolului a început să crească vertiginos, şi efectele se vor resimţi în lumea întreagă Confuză, şi totodată extrem de periculoasă situaţie!
