Când scrupulele morale au geometrie variabilă

În 2014, Parisul, pe mandatul lui Francois Hollande, refuza in-extremis livrarea a două port-helicoptere, clasa Mistral, construite în şantierul naval Saint Nazaire, Moscovei, drept sancţiune morală pentru conflictul ucrainian. Valoare contractului era de 1,2 miliarde euro şi termenii de livrare erau 2014 şi 2015. Port-helicopterele în discuţie, „Sevastopol” şi „Vladivostok” au fost în schimb cumpărate de Egiptul mareşalului Abdel Fattah Al Sissi, aflat în graţiile cui trebuia, recompensat în 2020 cu „Legiunea de Onoare”. O listă deloc exhaustivă atestă că începând cu anii 70, scrie media franceză, s-au livrat arme Africii de Sud –rasistă la aceea vreme-, Argentinei condusă de generali, Spaniei lui Franco, Greciei pe vremea regimului coloneilor, fără nici o inhibare. Recenta vizită a preşedintelui francez în ţările din Golf (Emiratele Arabe Unite, Qatar şi Arabia Saudită, trei monarhii autoritare) materializată în semnarea unor contracte comerciale avantajoase, dar şi întâlnirea, în premieră, cu prinţul moştenitor saudit Mohamed Bin Salman la Djedda, a permis comentarii deloc „drăguţe” la adresa preşedintelui francez, mai ales că ziariştii au fost ţinuţi departe de eveniment, cantonaţi, scrie „Le Monde” la rezidenţa consulului francez din oraş. Saudiţii n-au acceptat decât prezenţa, la debutul întâlnirii, a unei echipe de televiziune şi a unui fotograf francez. În context „normalizarea” relaţiilor între Franţa şi Arabia Saudită, la trei ani de la moarte jurnalistului dizident Jamal Khashoggi, în octombrie 2018, crimă deloc străină, potrivit rapoartelor CIA, de prinţul moştenitor, omul forte de la Ryad „MBS”, a cărui imagine sulfuroasă a fost repudiată de toate organizaţiile de apărare a drepturilor omului. Pe aeroport, înaintea decolării spre Paris, Emmanuel Macron a dat asigurări presei că a abordat toate detaliile, fără nici un tabu, cu interlocutorul său, în cursul unui schimb direct şi eficace, pe mai multe teme de interes reciproc. De ieri fostul selecţioner al reprezentativei de handbal masculin a Franţei (2016-2020), Didier Dinart, a preluat conducerea echipei naţionale a Arabiei Saudite. Emmanuel Macron este primul lider occidental de anvergură care îl reevaluează pe Mohamed Bin Salman alias „MBS”. O dată cu vizita liderului francez, purgatoriul lui Mohamed Bin Salman ia astfel sfârşit. Franţa duce mai departe integrarea lui Bin Salman în circuitul politic, în logica strategică şi economică, în numele realpolitic, scrie jurnalistul Pierre Haski, preşedintele organizaţiei „Reporteri fără frontiere”. Scrupulele morale au întotdeauna geometrie variabilă, când interesele militare şi economice devin precumpănitoare. Contractul istoric privind livrarea a 80 de aparate Rafale, Emiratelor, ilustrează acest lucru. În discuţie intră şi sferele de influenţă ale Turciei şi Iranului, care se doresc recuperate de Franţa şi destule alte subtilităţi geo-strategice. Dacă SUA pe mandatul lui Donald Trump, e drept în mai 2017, au încheiat un acord privind livrarea de armament către Arabia Saudită în valoare de 350 miliarde dolari în 10 ani, din care 110 miliarde în perioada imediată, n-a reziliat contractul de livrare pentru a sancţiona Arabia Saudită după uciderea jurnalistului Jamal Khashoggi, în schimb Germania a decis să oprească orice livrări, decizia guvernului federal nereferindu-se doar la contractele viitoare, ci şi la cele în curs de derulare, cum declara ministrul de Externe –încă- Heiko Maas, citat de Suddeutske Zeidung. Fostul preşedinte american sublinia de altfel că nu va aplica sancţiuni împotriva prinţului moştenitor Mohamed Bin Salman şi doreşte ca SUA să rămână un partener „neclintit” al Arabiei Saudite, chiar dacă este „foarte posibil” ca prinţul moştenitor să fi avut cunoştinţă de cele întâmplate. Ce ne spune jurnalistul Pierre Haski: dacă un aliat al SUA şi Franţei poate asasina un dizident exilat fără consecinţe, ce greutate mai au atunci criticile adresate lui Putin şi altor autocraţi? Neîndoielnic are dreptate.