Motto:„Știința educației renaște cu adevărat o societate, iar astăzi avem nevoie mai mult ca oricând de a ne regăsi identitatea ca națiune”.
Trăim într-o lume învăluită într-o ceață hamletiană, căutăm ceva anume, dar nu găsim și de atâta căutare și dor de „Omul frumos”, ceața se lasă și mai grea asupra noastră, aruncându-ne într-un vortex al istoriei. Și totuși, în această ceață care ne înconjoară și ne doarede-atâta timp,mai există modele, mai există repere…chiar dacă din ce în ce mai puține, îndrăznim a spune, iar unul dintre aceste modele inconfundabile care îți rămân dăltuite în conștiință toată viața este fără îndoială profesorul emerit Nicolae A. Andrei, fostul director al Liceului „Nicolae Bălcescu” (actualul Colegiu Național „Carol I”).
Acest Sacerdot al Templului Învățământului Românesc ne-a învățat ce înseamnă respectul față de un cod de valori dintr-o lume de mult apusă, dar nu încă uitată de cei care au datoria sfântă să reamintească generațiilor de astăzi că educația este actul sublim prin care o națiune poate renaște .
S-a născut la 28 august 1924,în cantonul de cale ferată,(situat la capul podului Jitianu),al comunei Podari, satul Livezi, într-o familie simplă de ceferiști, oameni harnici și gospodari, care aveau„credință în Dumnezeu, cinstiți și drepți. Exigenți, cu noi, copiii și exigenți în același timp cu dânșii. Ne-au educat în spiritul respectării Cinstei, Adevărului, Dreptății. Și al Credinței Străbune…”.
Studiile primare le-a făcut în satul natal, având parte de un învățător de vocație, care a dat sens vieții sale, șlefuindu-i aripile spre a deveni Dascăl, purtător de lumină printre atâtea generații. Mama sa (care a învățat să scrie și să citească odată cu copiii săi), și-a dorit foarte mult ca măcar unul dintre aceștia să devină învățător în satul natal.
A urmat cursurile „Școlii Normale de Băieți”(devenită ulterior Școala Normală de Învățători „Ștefan Velovan”), promoția 1944, una dintre școlile vocaționale de reper al învățământului românesc, înființată pe 7 martie 1870 de către cărturarul și omul politic Gheorghe Chițu, primul primar ales al Craiovei, președintele Baroului Dolj, ministrul Justiției ,al Cultelor și Instrucțiunii Publice.
Una dintre tezele predilecte ale profesorului emerit Nicolae A. Andrei ne sugera faptul că zestrea moștenită de către „Școala Normală de Băieți” era cea a „Școlii Centrale”(actualul Colegiu Național „Carol I”), înființat în 1826, a doua instituție școlară ca istorie și tradiție din Țara Românească, după Colegiul Sfântul Sava din București(fondat în 1694).
La ,,Școala Normală de Băieți” a avut șansa unor mari Dascăli, care au crezut în virtuțile sale, fiind legat sufletește de magistrul Ștefan Velovan (1852-1932), directorul ‚,Școlii de Aplicație Pedagogică’’, unul dintre cei mai mari pedagogi români, cu studii la Viena și Gotha, dar mai ales de maestrul său pentru toată viața Ilie Popescu Teiușan (1895-1982), directorul instituției și autorul unui succint istoric intitulat: “Anuarul Școlii Normale de Învățători Ștefan Velovan, 1870-1932”. Cei doi magiștri, la rândul lor creatori de sistem pedagogic, au dăltuit în conștiința tânărului învățător Nicolae A.Andrei, respectul față de valorile românești și universale. Nu i-a uitat niciodată nici pe primii directori ai acestei instituții: Ioan Olteanu, Gheorghe P. Constantinescu (tatăl renumitului inventator Gogu Constantinescu), Ion Bombăcilă, care s-au sacrificatpentru învățământul vocațional pedagogic, amintindu-ne că în perioada anului școlar 1882-1883, dascălii acestei școli nu au fost plătiți de către Consiliul Permanent al județului Dolj de care erau finanțați, și chiar fără mijloc de subzistență au preferat să predea gratuit elevilor, doar ca această școală să nu dispară (câți dintre noi, dascălii de astăzi am mai fi în stare de un asemenea sacrificiu?).
De altfel, a devenit un continuator al acestor mari magiștri, care au luminat bolta învățământului pedagogic românesc, venind cu multă plăcere ori de câte ori era invitat la momentele solemne ale instituției pedagogice. Vă mărturisesc faptul că fiind pentru o vremedirectorul acestei școli de multe ori mă consiliam cu acest mare Dascăl și am văzut dragostea și devotamentul domniei sale pentru această instituție în care a crescut și s-a format ca învățător, și care a avut misiunea să poarte cu demnitate flacăra conștiinței naționale în istoria neamului românesc ( să nu uităm jertfa celor 64 de eroi, învățători care au căzut pe front în timpul Primului Război Mondial pentru realizarea idealului României Mari!). Apoi, în anul 2015 alături de domnul director Ovidiu Bărbulescu, un alt mare iubitor al cultul învățătorilor am reușit să ridicăm un bust al magistrului Ștefan Velovan și m-am gândit că persoana cea mai potrivită pentru dezvelirea monumentului este profesorul emerit Nicolae A. Andrei, cel care l-a cunoscut personal pe Magistru în anii de glorie ai învățământului pedagogic. După inaugurare, domnia sa ne-a rugat să mai ridicăm încă un bust al mentorului său de viață, Ilie Popescu Teiușan ( din păcate nu am mai putut să realizăm această rugăminte de suflet).
Cu toate că a absolvit Facultatea de ,,Filologie și Istorie” din cadrul Universității din București, s-a considerat întotdeauna Dascălul sau Învățătorul neamului românesc, care a avut cea mai nobilă misiune, aceea de a educa tinerele generații. De altfel, primii săi ani de apostolat ca învățător i-au rămas în suflet pentru tot restul vieții. Din 1966, îl regăsim la Liceul „Nicolae Bălcescu”, în calitate de profesor de limba română și director al acestui templu al învățământului românesc, timp de 26 de ani (1961-1987). S-a identificat cu această instituție, trup și suflet, devenind în timpul mandatului său, cel mai valoros liceu craiovean și îndrăznim să spunem chiar românesc.
Directorul Nicolae A. Andrei a devenit un vizionar al sistemului educațional românesc, reușind să aducă la acest prestigios colegiu, cei mai buni profesori din cetate, regiune și chiar din țară (dr.Rodica Firescu; Nadejda Tenea;Aurelia Iordache;Olga Curelaru; Cîmpeanu Eugenia;Viorica Hinoveanu; Ion Sorescu; Daniela Ghidirmic;Eduard Mosang;Radu Constantinescu; Iuliana Coravu; Liana Niculescu; Bucur Georgescu; Aurel Bușneag; Nicolae Tălău; Petre Ruireanu; Emandi Maria; și lista poate continua mult ),legând un testament de conștiință al sublimului act educaționalcu o pleiadă de alțimari profesori și mentori dela începutul secolului XX (Ștefan Ciuceanu;C.D Fortunescu;Constantin Șeineanu;Mihail Stăureanu; Eugen Constant; Anastase Georgescu; George Untu; etc.).Deaceea,Colegiul Național ,,Carol I” a reușit să adune sub bolta sa, 52 de membri ai Academiei Române sau a altor academii europene dintre care menționăm: Theodor Aman,Constantin Angelescu,Corneliu Baba, Alexandru Balaci, Nicolae Bănescu, George Marin Fontanin,Dimitrie Gerota, Traian Gheorghiu, Eugen Ionescu,Gogu Constantinescu, Jean Negulescu, Dionisie Pippidi,Petre Pandrea,Constantin Nicolaescu-Plopșor, Petrache Poenaru, Simion Stoilov,Gheorghe Tătărăscu, Nicolae Titulescu,Gherghe Țițeica,Constantin Motru,Ilie Murgulescu , etc.
Nu trebuie să uităm nici pe acei absolvenți, care au devenit mari oameni de cultură națională și europeană, răspândind lumina Templului în care au învățat odată: Alexandru Macedonski, Eugen Ionescu, Alexandru Toma Firescu, Ovidiu Ghidirmic, Alexandru Mironov, Adrian Păunescu, Ion Țuculescu, Eustațiu Gregorian, Ovidiu Bărbulescu, Gabriel Bratu, Nicolae Julea, Ion Vasilescu, Manu Nedeianu, Amza Pellea, Lamia Beligan, Tudor Gheorghe, Valer Delakeza, Daniela Crăsnaru, Gabriel Chifu etc.
Ceea ce noi, astăzi, încercăm să implementăm (dar fără succes!), printr-un management educațional așa zis performant, domnia sa reușea cu rafinamentul vizionarului să dinamizeze sistemul, încă de acum o jumătate de secol, demonstrându-ne că rigoarea și devotamentul față de o instituție trebuie să fie,de fapt, chintesența sa. Roadele acestui tip de management vizionar nu au întârziat să apară,iar conform unei statistici pe perioada directoratului său au fost obținute 52 de premii la olimpiadele naționale și internaționale, fără precedent într-o instituție școlară. Dintre acești olimpici deveniți profesori de prestigiu ai mai multor universități din Europa, Canada și S.U.A, la loc de cinste amintim pe Louis Funar, Mihai Pătrașcu, Cristian Tălău, Octavian Bâscă, Mircea Sava Teodorescu, Mugurel Barcău, Mihai Anițescu, Mihai Bărboiu, Florin Spânu.
De asemenea, se cuvine să ne aplecăm și asupra activității sale publicistice de excepție, reușind să se impună în istoria literară, memorialistică și pedagogie, cu lucrări de mare adâncime a cercetării, precum: Contribuții la studiul Liceului Nicolae Bălcescu din Craiova, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969;Ani de lumină. Istoria Liceului Nicolae Bălcescu din Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1976;1907 în Oltenia. Contribuția intelectualilor la Marea răscoală. Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1977;O prestigioasă instituție școlară: Liceul de Istorie și Filologie „Elena Cuza din Craiova”,Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1985; Istoria învățământului din Oltenia ( vol.I, 1977, vol.II, 1981, vol.III, 1986, vol.IV, 1988),(coautor Gheorghe Pârnuță), Editura „Scrisul Românesc”, Craiova;Istoria cărții, presei și tiparului în Oltenia, (coautor Gheorghe Pârnuță), Editura „Scrisul Românesc”/Editura Oltenia, Craiova, 1994;Oltenia la 1877, (coautor Gheorghe Pârnuță), Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1988;Timpul începutului, Editura Aius, Craiova, 1996;Biografii triste, Editura Aius, Craiova, 1999;Voievozi ai spiritului, Editura Alma, Craiova, 2000; Colegiul Național „Elena Cuza”din Craiova, Editura Alma, Craiova, 2013;Să ne cunoaștem și să ne prețuim Patronii Spirituali, Editura Alma, Craiova, 2014.
Pe 3 decembrie 2020, profesorul emerit Nicolae A. Andrei și-a luat rămas bun de la noi la vârsta patriarhală de 96 de ani, dar prea puțini pentru câte mai avea să spună generațiilor de astăzi. Pe 5 decembrie 2020, la orele 10, cortegiul funerar a sosit în curtea Colegiului Național „Carol I”, luându-ne fiecare rămas bun în felul nostru de la cel care a fost și este un reper al învățământului românesc, Dascălul prin excelență.
Apreciem gestul conducerii actuale precum și al cadrelor didactice ale Colegiului Național ,,Carol I”,care au deschis larg porțile instituției,așteptând cu floriși reverența cuvenită, peSacerdotul Templului Învățământului Românesc, spre drumul cel fără de întoarcere pentru ultima lecție de demnitate.Astăzi, Craiova este cu mult mai săracă și tristă, fără un asemenea Model, iar noi cei care am avut șansa să fim educați de un asemenea Magistru, îndrăznim a spune: „ceea ce a creat profesorul emerit Nicolae A. Andrei pentru învățământul craiovean este comparabil cu ceea ce a făcut Spiru Haret pentru învățământul românesc”.
Cu speranța revederii în Împărăția Spiritului!
Ionuț – Adrian Pătularu
Director al Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Grigorie Teologul” Craiova
