Ajuns la Iaşi, în ianuarie 2015, cu ocazia sărbătoririi zilei Unirii de la 24 ianuarie, ne reaminteşte scriitorul Mircea Platon, doctor în Istorie la „The Ohio State University at Columbus”, redactor-şef la „Convorbiri Literare”, autor a mai multor cărţi de certă valoare, printre care şi „Deşcolarizarea României” (Ed. Ideea Europeană – 2020), preşedintele Klaus Iohannis spunea: „Lecţia Micii Uniri este mai actuală ca niciodată. Una din marile reforme din Principatele Unite a fost o nouă lege a şcolii româneşti, cea din 1864 (…). Sunt determinat să împlinim împreună marele proiect pe care l-am numit România Educată. Chem toţi oamenii politici responsabili să mi se alăture în viitor, în acest demers. Piatra de temelie a unei naţiuni o reprezintă educaţia, iar prin intermediul unui sistem de învăţământ eficient şi performant se construieşte viitorul unei ţări. Nu voi ceda tentaţiei să facem lucrurile în grabă. Vreau să clădim cu înţelepciune şi atenţie acest proiect a cărui uriaşă miză este o Românie capabilă să ofere cetăţenilor săi şanse egale şi opţiuni solide de carieră”. Vorbe frumoase. Ca urmare a instalării guvernului Cioloş, adică a „guvernului său”, ministrul Adrian Curaj a numit un grup de „unsprezece experţi” care să asigure „coordonarea eforturilor şi proiectelor privind elaborarea arhitecturii curriculare în învăţământul preuniversitar”. Propunerile năstruşnice ale experţilor lui Adrian Curaj puteau să pregătească cel mult tinerii pentru statutul de căpşunari perpetui, de peoni ai globalizării. Rezultatul arhitecturii curriculare nu putea fi decât dezalfabetizarea totală, deşertificarea intelectuală şi culturală, întrucât grupul de experţi era format din ingineri şi matematicieni/fizicieni, la care se adăugau oengişti legaţi ombilical de mediul corporaţiilor globale. Deşi Klaus Iohannis declarase că principala afecţiune a sistemului de învăţământ românesc nu este lipsa de reforme ci „reformita”. Cine putea mai bine decât Monica Anisie, actualul ministru al Educaţiei, să dea substanţă proiectului „România Educată” în debandada intelectuală şi sufletească instaurată? O observaţie: Monica Anisie, întâmplător profesor de Limba Română, vorbeşte în apariţiile publice la limita neglijenţei, „erudiţia” ei sugerând o precară relaţie cu biblioteca. N-avem noroc şi nici nu ştim să ni-l facem. A anunţat recent că Teatrul va deveni materie opţională şi este posibil ca şi Istoria să dobândească acelaşi statut. Asta după ce menţionase, fără să-i tremure vocea, eliminarea Limbii latine. Monica Anisie lasă mai degrabă impresia, nu a unui intelectual inadaptat, ci a unei gospodine cumsecade, incapabilă să cheltuiască mai multă chibzuinţă în exerciţiul nemăsurii sale. N-are nelinişte din cauza dificultăţilor greu surmontabile ale învăţământului online pe cuprinsul ţării, ci din cauza prezenţei Limbii latine în curricula şcolară. Într-un interviu pentru excelenta publicaţie „Q Magazine”, Preşedintele Academiei Române, Ion Aurel Pop, opinează că sensul modificărilor rapide din învăţământul preuniversitar de stat, reconfigurarea curriculei, urmată de rescrierea manualelor, sub marea presiune a nechemaţilor, este din cale afară de periculoasă şi eliminarea Limbii latine din orarul elevilor echivalează cu pierderea identităţii, a rădăcinilor neamului nostru. Noutăţile vieţii, consideră marele cărturar, nu sunt discipline noi de învăţământ, ci introducerea de noi conţinuturi, de noi teme în disciplinele şcolare existente. De-a lungul timpului şcolile au fost adevărate incubatoare ale marilor personalităţi, au fost adevărate baricade ale neamului nostru. „Niciodată –afirmă acad. Ion Aurel Pop-, nu a fost o presiune aşa de mare a nechemaţilor asupra procesului de învăţământ ca acum. Toţi se pricep la învăţământ, toţi ştiu ce trebuie predat, toţi îi corectează pe profesori, toţi vor materii noi, adaptate vieţii”. Învăţământul public nu este un laborator experimental şi elevii nu sunt cobai. Rolul şcolii de stat este acela de a ne ajuta să ne construim şi perpetuăm un „acasă” definit în termenii noştri, cu faţa spre români, spre patrimoniul, interesele şi datele lor specifice, nu către interesele altora sau către ultimile trenduri ale globalizării. Şi dacă se poate –şi se poate- sistemul de Educaţie naţională trebuie să producă oamenii care lipsesc din societatea românească. Reacţia Preşedintelui Academiei Române la actualele manevre, menite a modifica curricula şcolară merită salutată. Capitalismul căpşunier multilateral dezvoltat poate dobândi un sistem de învăţământ pe măsură. Experţii se îngrijesc şi de acest aspect. Ideologii de serviciu nu suferă împotrivirea. Ceea ce intenţionează să săvârşească Monica Anisie este un act de terorism cultural.
