Legendele sunt urzite de vulg

Generalul sârb Ratko Mladic va fi înmormântat, astăzi, la cimitirul Topcider din Belgrad, unde se va odihni chiar lângă fiica sa Ana, decedată tragic la 24 martie 1994, când şi-a pus capăt zilelor, cu un pistol Zastava. Se spune că aflată într-o excursie la Moscova, pentru prima oară, ar fi avut acces la informaţii necenzurate, despre evenimentele din război şi descoperind groaznicele crime, care i se atribuiau tatălui său, a fost cuprinsă de o tulburare teribilă. Şi-a pus capăt vieţii, pentru a nu suporta apărarea crimelor tatălui ei. Ea era conştiinţa, care i-a lipsit lui Mladic. Înainte de plecarea cortegiului funerar, spre cimitir, trupul neînsufleţit al generalului a fost expus la biserica Sf. Luca din Topcider, unde numeroşi cetăţeni au exprimat condoleanţe. Fiul generalului, Darko Mladic, a făcut apel la toţi cei care s-au adunat, camarazi de arme şi admiratori, în faţa Casei forţelor armate din Belgrad, pentru un ultim omagiu, să păstreze memoria celui săvârşit din viaţă. La 28 august a.c. generalul Ratko Mladic, condamnat la închisoare pe viaţă, de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, de la Haga, unde era deţinut din 2011, a decedat. Era deja grav bolnav, dar i s-a refuzat eliberarea, din motive destul de neclare. Botezat „Măcelarul din Srebrenica” –considerat principalul autor al masacrului care a avut loc- fostul lider militar al sârbilor bosniaci era acuzat de crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid. Patriarhul sârb Portfirije va oficia, de la ora 12.00, slujba de înmormântare pentru Ratko Mladic, la biserica Sf. Apostol Luca din Kosutnjak, a anunţat Biserica ortodoxă sârbă. Au fost discuţii legate de nedeposedarea de gradul de general, după verdictul final al Tribunalului de la Haga. Şi autorităţile de la Belgrad au opinat că generalul Mladic nu se afla nici în armată, ca activ, nici în rezervă, în momentul pronunţării verdictului din 2021. Era general în retragere. Timp de 15 ani, Mladic a trăit în cazărmi beneficiind de protecţia extinsă, din partea armatei sârbe şi a serviciilor de informaţii militare. Ascensiunea la putere a unei coaliţii pro-europene, în 2008, a schimbat totul: la câteva săptămâni, după formarea noului guvern, pe 21 iulie 2008, Radovan Karadzic, fostul preşedinte al sârbilor bosniaci a fost arestat în centrul Belgradului, unde trăia sub identitatea de „doctorul Dabic”, specialist în medicină naturalistă. Ratko Mladic a fost arestat de unităţile speciale ale poliţiei sârbe, în satul Larevo, unde se ascundea sub identitatea de Milorad Komarnik. Arestarea lui n-a avut mare reverberaţie în Serbia, după ce preşedintele Boris Tadic a confirmat operaţiunea efectuată de unităţile speciale ale poliţiei, spunând că „Serbia a întors o pagină din istoria sa”. Întreaga ceremonie religioasă, de la Belgrad, este privită cu multă reticenţă. Din cauza omagiului adus genocidarului Ratko Mladic, slovena Marta Kos, care gestionează relaţiile cu ţările candidate la UE, şi-a anulat vizita la Belgrad. Considerând că glorificarea morţii lui Ratko Mladic este incompatibilă cu valorile pe care a fost construită UE, valori nenegociabile. Clara Uson, în cartea sa „Fiica estului”, tratează pe larg extraordinara istorie a războiului din fosta Iugoslavie, uimind prin precizia şi ambiţia proiectului ei. Războiul din Bosnia s-a terminat în octombrie 1995, odată cu semnarea acordului de la Dayton: Sarajevo este capitala federaţiei Bosnia Herţegovina, populată cu musulmani şi croaţi, Srebrenica aparţine republicii Srpska. Se spune că atunci când federaţia Bosnia Herţegovina şi-a propus confecţionarea noului său drapel s-ar fi formulat o rugăminte: să fie desenat în aşa fel încât nimeni să nu fie dispus să moară pentru el. Istoria este scrisă de învingători, legendele sunt urzite de vulg. Scriitorii născocesc. Doar moartea e de netăgăduit.