La începutul anului în curs guvernul Ludovic Orban a alocat suma de 3,5 mil. lei pentru transformarea vilei Florica, de lângă oraşul Ştefăneşti, din judeţul Argeş, în Muzeul Brătianu, avându-se în vedere şi faptul că PNL se pregătea să sărbătorească 145 de ani de la înfiinţare. Vila fusese administrată, sub denumirea de Centrul Cultural Brătianu, de Consiliul Judeţan Argeş din 2003, preluată fiind, prin protocol, de la ministerul Culturii. Actualul muzeu, reinaugurat de curând, în plină pandemie, este şi unul din locurile în care se reuneşte staff-ul liberal, pentru anumite decizii politice, care în nici o împrejurare, dar absolut niciuna, n-a dorit să menţioneze un adevăr elementar, legat de contribuţia decisivă a guvernului PSD privind conservarea ei. Acest lucru l-a făcut, deunăzi ziarista Floriana Jucan de la Q-Magazine, într-un articol de excelentă calitate, intitulat „Conacul care face diferenţa între PSD şi PNL”. Floriana Jucan scrie de regulă nepătimaş, cu o bună documentare prealabilă şi o logică invulnerabilă. Posedând o virtute gazetărească pe cale de dispariţie –cultura- ziarista cu vocaţie neîndoielnică percepe imediatul din proximitatea unui sens şi nu din aceea a unei stricte impresii. Discutând cu cel care cunoaşte cel mai bine povestea adevărată a vilei Florica, fostul ministru social-democrat al Culturii, Ionuţ Vulpescu, până recent preşedintele interimar al Consiliului naţional al PSD, cel care a iniţiat demersurile legale pentru achiziţionarea conacului, Floriana Jucan aşează lucrurile deplin în matca adevărului. În 2013, în urma unei decizii judecătoreşti definitive moştenitorii Brătienilor au intrat în posesia conacului, administrat cum spuneam de Consiliul Judeţean Argeş din 2003, pe baza unui contract de comodat, prin intermediul Centrului Cultural Brătianu, notificând statul român cu privire la intenţia de a vinde acest imobil. La 1 martie 2017, în cel de al doilea mandat al său de ministru al Culturii, Ionuţ Vulpescu uzând de dreptul de preemţiune al statului român, a anunţat într-o conferinţă de presă că a demarat procedura pentru achiziţionarea vilei Florica, iar succesorul său Lucian Romaşcanu a continuat procedurile legale, astfel încât în noiembrie 2017 vila Florica a ajuns în patrimoniul statului român, pentru suma de 1,82 mil. euro. Cu alte cuvinte urmaşii Brătienilor „generoşi” şi-au tras, cum se spune, „caşcavalul”. „Dacă nu aş fi deschis procedura de achiziţie, în istoria de 145 de ani a liberalilor ar fi încăput muzica de petrecere de la nunţi, botezuri, tăieri de moţ, etc. Şi vila Florica ar fi fost poate restaurant, nu muzeu. Ar fi făcut parte din acea industrie despre care Ludovic Orban afirmă că poate să mai aştepte, deoarece reprezintă puţin pentru PIB: HoReCa”, a spus Ionuţ Vulpescu. A recunoaşte că PSD a cumpărat, cu bună credinţă, pentru statul român, Mecca liberalilor, era un gest de corectă informare publică. Ca să se afle în vorbă, actualul ministru al Culturii, „eruditul” Bogdan Gheorghiu afirma că imobilul a fost lăsat gol, fără nici o piesă de mobilier la predare. Un lider de partid, minat de populisme, gata de harţă în orice moment, incapabil să absoarbă referinţe istorice exacte şi să le prelucreze cu înţelepciune, va sfârşi prin a transforma discursul public într-o pălăvrăgeală ieftină, subiectivă până la o nedreptate foarte uşor de probat. Ce paradox: „ciuma roşie” le-a adus casa înapoi liberalilor. Mai mult, la inaugurarea muzeului liberalilor, -prilej cu care a plantat un pom, despre care se spune că fusese anterior pus în pământ-, premierul Ludovic Orban spunea că imobilul a fost salvat de PNL, în contextul în care s-a exercitat dreptul de preemţiune al statului român şi un guvern PSD a cumpărat-o de la moştenitorii Brătienilor. Un amănunt trecut cu vederea: în “Jurnalul” său, ordonat şi îngrijit de Nicolae Gheran şi Puia Florica Rebreanu (ed. Minerva 1984), marele scriitor Liviu Rebreanu menţionează, la pagina 463, că regiunea în care se desfăşoară răzmeriţa, descrisă în romanul său “Răscoala” -lucrare epică de lungă respiraţie- este sudul judeţului Argeş. Satele cele mai multe există cu numele din roman (Albota, Babaroaga, Bârlogul, Ioneşti, Izvorul, Humele, Costeşti, Gliganu, Mozăceni, Rociu, Şerbăneşti, Vlăduţa, etc. Petre Petre şi Miron Iuga, ţăranul şi boierul, tot atât de puternici, sintetizează fiecare, pe de-o parte energiile ţăranilor, pe de altă parte vechile prejudecăţi ale boierimii noastre, din vremea când ţăranul era sclavul boierului. Tot Floriana Jucan mai reaminteşte şi faptul că fostul preşedinte Ion Iliescu a donat statului român un conac, la Leordeni, primit în dar de la fratele marelui pianist Dinu Lipatti, Valentin Lipatti, un diplomat de excepţie. Inaugurarea Centrului Cultural „Dinu Lipatti” a avut loc la 8 iunie a.c., când alături de conducerea Consiliului Judeţean Argeş a participat şi senatorul Ionuţ Vulpescu, fost ministru al Culturii reprezentant al fostului preşedinte Ion Iliescu, şi Răzvan Teodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române. Textul Florianei Jucan, care ne-a atras atenţia, nu te hărţuieşte cu afectări săţioase, nu te încarcă de aprehensiuni apocaliptice, nu vrea să epateze cu orice preţ, ci e de natură doar să producă un răcoritor efect terapeutic. Prin restabilirea unui adevăr, necesar, clar ca lumina zilei de afară.
