S-a dus mini-vacanţa de Rusalii, s-au dus şi vreo 9 zile de grevă generală, în şcoli, s-au epuizat mai multe runde de dialog, unele inoperante, între liderii de sindicat şi membri ai guvernului şi persistă… statu-quo. Ieri, liderii coaliţiei de guvernare, premierul Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu, de la PSD, şi Kelemen Hunor de la UDMR, au avut o nouă întâlnire pe tema grevei din învăţământ. Guvernul a adoptat joia trecută ordonanţa de urgenţă, care prevede majorarea salariului brut al tuturor cadrelor didactice şi cadrelor auxiliare cu 1.000 de lei şi o creştere cu 420 de lei pentru cadrele nedidactice. O revenire, la menţionata ordonanţă de urgenţă, în sensul augmentării cifrelor enunţate, este greu de presupus. Ligia Deca ministrul Educaţiei, după o întâlnire cu reprezentanţii părinţilor, elevilor şi sindicatelor, a dat în premieră cifre ale angajaţilor din reţeaua de învăţământ, aflaţi în grevă, după ce săptămâna trecută, mai exact în conferinţa de presă din 2 iunie evitase referirea la astfel de statistici. „Avem circa 15.000 de persoane care lucrează în învăţământ, care au renunţat la grevă, din care peste 10.000 sunt cadre didactice. În acest moment avem peste 1.000 de unităţi de învăţământ, în care nicio persoană nu face grevă”. Referindu-se la procentul de persoane, aflate în grevă, la nivelul judeţelor, ministrul Ligia Deca a exemplificat cu judeţe la care participarea este de 25% (Prahova) şi altele cu o participare destul de mare, undeva la 80% (Hunedoara). La Dolj, din datele aproximative de care avem cunoştinţă, participarea în continuare la grevă este de cca. 55%. Că trendul este descendent sau staţionează este o chestiune a liderilor de sindicat, care dacă avem în vedere declaraţia lui Marius Nistor (FSE) „n-avem mare control, fiindcă oamenii au fost enervaţi atât de tare, încât şi să vrei nu-i mai scoţi prea uşor din proteste. Ce părea rezonabil, într-o anumită perioadă, nu mai este acceptabil acum şi colegii au întotdeauna dreptate”. Cu alte cuvinte, greva a devenit… nepilotată. Dacă au avut dreptate pe fond, cadrele didactice rămase în grevă nu mai au dreptate pe formă, fiindcă timpul presează şi chiar printr-un program de recuperare bine chibzuit, nu va fi uşor de însuşit, până la finele anului şcolar, din punct de vedere educaţional, ceea ce trebuie recuperat, încât şi cei aflaţi în grevă să-şi recupereze zilele pe care nu le vor avea plătite, în ceea ce priveşte salariul pe luna mai. Pentru guvern, negocierile, aşadar, s-au încheiat, în timp ce profesorii (o parte din aceştia) spun că vor continua greva. În toată polemica deschisă au fost băgate şi asociaţii ale elevilor şi părinţilor, chemate să condamne lipsa de dialog a ministerului Educaţiei şi consultările… false. Încât, cel puţin aparent, greva nu se mai vrea doar a profesorilor, ci şi a elevilor. Lucruri mai greu de înţeles. Cum între liderii de sindicat şi membri ai guvernului au avut loc negocieri acestea nu se puteau finaliza decât printr-un compromis. Nicidecum prin deplina îndeplinire a tuturor doleanţelor profesorilor, în covârşitoare măsură îndreptăţite. Potenţată de unii, inhibată de alţii, greva generală nu s-a stins. Încă „pâlpăie”. Ea exprimă, dincolo de toate, un eşec al reformei pentru o „Românie educată”, exprimă o stare de lucruri anacronică, perpetuată până la forme greu surmontabile. Exprimă totodată şi o lipsă de empatie şi faţă de profesori, dar şi faţă de elevi. Există lideri de sindicat anacronici, care au proferat aberaţii ca de pildă „profesorii nu sunt asistaţi sociali”, „sunt plătiţi ca femeile de serviciu” etc. Acum e rău, dar Doamne fereşte, să nu fie şi mai rău, la ceea ce se întâmplă în lume.
