Craiova: Elevii de la “Mircea Eliade” povestesc … cu Ion Creangă, la Casa Băniei

0
108

Elevii clasei a II-a A de la Școala Gimnazială MIRCEA ELIADE, conduși de dna prof. Popa Carmen, și-au propus SĂ POVESTEASCĂ … CU ION CREANGĂ, vineri, 8 iunie 2018, orele 15,00, la Casa Băniei din Craiova.

Cărui om nu îi este dor de copilărie? Câți dintre noi nu ne amintim cu nostalgie de cea mai prețioasă perioadă a vieții, când totul era atât de simplu, când singurele limite ale vieții erau joaca, bucuria și entuziasmul? Și cine nu a oglindit mai simplu și mai frumos copilăria trăită la țară, cu toate minunățiile ei, dacă nu Ion Creangă? Să ne închipuim un moment că ne aflăm în bojdeuca lui Creangă.

Să intrăm şi noi în lumea plină de voie bună, de linişte şi de farmec a marelui povestitor. Să lăsăm pentru câteva clipe grijile deoparte şi să facem o călătorie în timp, pe urmele lui Nică a lui Ştefan a Petrei Ciubotariul, cel „…vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa”.

”Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor ( vecinilor) erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Și eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic (năzdrăvan) şi copilăros ca vântul în tulburarea sa”.

„Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal dintre cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie-bună, şi-l bate cu biciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsu, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţiie auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţî şi descarcă mânia în toată puterea cuvântului…”

Petrecându-şi întreaga viaţă printre copii, marele povestitor a cunoscut preocupările şi preferinţele lor şi de aceea a reuşit să creeze pentru ei poveşti care să-i atragă, dar, în acelaşi timp, să-i educe şi să-i instruiască, ajutând şi la formarea unei concepţii optimiste despre viaţă .