Bilanţul epidemiei legată de bacteria mortală Escherichia coli enterohemoragică (E.C.E.H.) a continuat să se rontunjească, atingând 22 de morţi în Europa, din care 21 în Germania, potrivit Centrului European pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (ECDC). Originea bacteriei, care a lovit peste 1.000 de persoane în Europa rămâne o necunoscută, după mai bine de două săptămâni de căutări intensive, deşi unele piste, mai serioase decât cele anterioare, sunt explorate. Pista “cea mai convingătoare”, potrivit lui Gert Lindemann, ministrul Agriculturii din Saxonia Inferioară, duce la germenii de soia, din acest Land. Compania incriminată, din oraşul Uelzen, a fost închisă şi sunt aşteptaze rezultatele testelor. Germania va lansa un avertisment în acest sens prin Sistemul european de alertă rapidă. Nu se poate vorbi până atunci de o veritabilă alertă europeană, aşa cum a fost cazul în privinţa castraveţilor de provenienţă spaniolă. Până acum, autorităţile germane au exclus alte piste avansate de presă, inclusiv cea a unui restaurant din Lubeck, din nordul Germaniei, epicentrul contaminării. Ipoteza că bacteria ar putea proveni de la centrele de producere a biogazului, multe într-o ţară care privilegiază reciclarea deşeurilor organice, n-a fost confirmată. Ministrul Sănătăţii, Daniel Bahr, a refuzat să comenteze aceste “speculaţii” apărute în presă. După “pripeala” incriminării castraveţilor de provenienţă spaniolă, urmată de retractarea acuzaţiilor, principalul partid din Opoziţie (SPD) a denunţat “lipsa de coordonare a autorităţilor federale şi regionale”. Ieri, în Luxemburg, la reuniunea miniştrilor Sănătăţii din UE, epidemia urma să fie punctul central al discuţiilor. O reuniune extraordinară a miniştrilor Agriculturii ar urma să aibă loc pe 17 iunie a.c., când mai multe ţări, între care Spania, dar şi România, ar urma să solicite despăgubiri pentru prăbuşirea comerţului cu legume şi fructe.
O psihoză “anulată”
În ciuda faptului că nu mai sunt incriminaţi castraveţii pentru îmbolnăvirile cu E.coli, cetăţenii continuă să fie circumspecţi şi evită în continuare să cumpere legume, lucru observat şi de autorităţile doljene. Tocmai de aceea, pentru a ridica orice fel de suspiciuni ar plana asupra castraveţilor autohtoni, ieri, la Prefectura Dolj, a fost organizată o “degustare”. Cel mai mare producător şi exportator de castraveţi din ţară, Florin Purcea, proprietarul SUD OIL Sere Işalniţa, după cum l-a recomandat prefectul de Dolj, a pus la bătaie castraveţi din producţia proprie şi a demonstrat, în faţa tuturor, că legumele nu au nimic, astfel că populaţia le poate consuma fără rezerve. Nici prefectul Nicolae Giugea nu s-a ferit să mănânce castraveţi în faţa presei, mesajul său fiind “consumaţi cu încredere castraveţi şi tomate româneşti”.
Pe de altă parte, nimeni nu-i oferă cumpărătorului nici o garanţie că produsul din faţa sa, de pe taraba din piaţă, este românesc şi atunci evită să mai cumpere. Faptul că legumele produse la noi sunt apreciate pe piaţa externă o demonstrează foarte bine Florin Purcea. Directorul SUD OIL spune că nici una dintre societăţile cu care are încheiate contracte de livrare a castraveţilor nu s-a răzgândit: “Noi exportăm cam 9.000 de tone annual, preponderent pe pieţele din Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Polonia şi Cehia şi până acum nu am avut nici un fel de probleme. Ba mai mult, de vineri şi până azi (n.r.-ieri), 250 de tone de castraveţi am livrat numai în Germania. În fiecare an contractele le semnăm la 1 ianuarie şi, din fericire, nimeni nu le-a reziliat. Nu ştim însă ce ne rezervă viitorul, iar dacă s-ar interzice exportul, pentru noi ar fi un dezastru”, a explicat ieri, Florin Purcea.
“Străinii vor seriozitate şi calitate…”
La sediul Serelor Işalniţa, munictorii îşi văd liniştiţi de treburile lor, străini de isteria care a cuprins Europa. N-au timp de altceva, pentru că sunt în plin sezon de recoltare, astfel că aici se munceşte din zori şi până noaptea târziu. Totul este pus la punct în cele mai mici detalii, pentru că tocmai aceste detalii fac diferenţa între un produs competitiv şi unul care nu poate face faţă rigorilor pieţei externe. După ce sunt recultaţi manual, castraveţii sunt transportaţi din sere – care se întind pe aproximativ 75 de hectare – până în sala de sortare. Legumele care nu îndeplinesc toate criteriile, sunt depozitate separat, iar celelalte ajung în saci sau în lăzi cu care sunt încărcate TIR-urile ce urmează să le transporte la destinaţie. “Avem contracte ferme şi ne menţinem pe piaţă tocmai pentru că le respectăm. Îmi iau întotdeauna o marjă de siguranţă, pentru ca livrările să se facă la timp. Străinii vor seriozitate şi calitate. Poveştile nu-i interesează. Respecţi condiţiile lor, pentru că altfel nu poţi să stai pe piaţă”, aşa explică Florin Purcea secretul succesului său. Din anul 2004, de când a preluat Serele Işalniţa şi până în prezent, a exportat peste 60.000 tone de castraveţi, folosiţi în afară, în mare parte pentru producerea conservelor. Tocmai de aceea s-a gândit că ar fi mult mai profitabil să-şi facă propria fabrică de conserve, a amenajat corespunzător un spaţiu în incinta unităţii şi urmează să-şi achiziţioneze aparatura necesară. Toate aceste investiţii necesită fonduri şi timp, însă merită efortul, aşa că Florin Purcea spune că nu va renunţa. În plus, are suficient spaţiu să se extindă, însă duce lipsă de muncitori serioşi, pe care să se poată baza în plin sezon. Cât despre E.coli, nu a vrut să comenteze ce se întâmplă în celelalte ţări, tocmai pentru că nu este afectat. S-a alăturat însă autorităţilor în încercarea de a demonstra că nici doljenii nu trebuie să se lase afectaţi.
