Ieri, după anunţarea deciziei CEDO care arăta încălcarea dreptului la un proces echitabil Laurei Codruţa Kovesi, atunci când a fost schimbată de la conducerea DNA, multă lume a interpretat victoria drept o înfrangere a Curţii Constituţionale. Chiar preşedintele României, Klaus Iohannis, i-a criticat pe judecătorii acesteia, îndemnând la „revizuirea hotărârii” prununţate atunci, necunoscând probabil că deciziile Curţii Constituţionale NU pot fi revizuite, având autoritate de lucru judecat.
În realitate, CEDO a evidenţiat, prin decizia sa de ieri, că un decret prezidenţial NU poate fi atacat într-o instanţă de judecată, ceea ce încalcă dreptul unui om (vizat de acel decret) de a se apăra. Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului este foarte interesantă din acest punct de vedere, nu doar pentru că stabileşte un precedent pentru orice persoană care se va considera nedreptăţită de un decret prezidenţial, ci şi pentru că obligă statul român, prin legislativul său, să modifice legislaţia astfel încât să existe căi de atac asupra unui act al preşedintelui, aşa cum există în cazurile actelor oricărei autorităţi administrative din stat.
CEDO nu s-a pronunţat asupra revocării -dacă ea a fost sau nu oportună- întrucât nu are astfel de competenţă, ci i-a dat dreptul petentei la un proces. E o chestiune de procedură, iar nu de fond.
Apare întrebarea: cum nu a fost procesul corect, câtă vreme nu a avut loc nici un proces, întrucât Laura Codruţa Koveşi nu a sesizat nici o instanţă judecătorească? Aici Laura Codruţa Koveşi spune că legea română nu îi oferea nici o cale de atac în justiţie, adică nici un proces. Şi CEDO a acceptat această afirmaţie în ciuda apărărilor făcute de agentul guvernamental care arăta contrariul.
Legea română nu prevede cum poate fi atact un decret prezidenţial şi inexistenţa unei căi de atac judiciar s-a stabilit numai printr-o interpretare a normelor legale în vigoare. Practic, în lumina deciziei Curţii Europene a Drepturilor Omului, orice instanţă de contencios administrativ va fi obligată să accepte o contestare a unui decret prezidenţial şi să decidă dacă îl menţine sau nu.
Deşi atacurile la adresa judecătorilor Curţii Constituţionale au fost în avlanşă ieri, invectivele şi apelurile imperative la demisii în lanţ curgând în cascadă din partea USR, PNL etc şi alţi lideri de opinie afiliaţi acestora, nu s-a înţeles, deşi unii sunt chiar jurişti (sic!) că CCR nu a judecat un litigiu între Koveşi şi stat, ci unul între Guvern şi Preşedinte.
