Jurnalistul Horaţiu Pepine, de la Deutsche Welle, semnează la rubrica „Focus-România”, articolul „Integritatea care discriminează”, în care analizează cu rigoare toate prevederile ce îmblânzesc regimul incompatibilităţii pentru membrii Parlamentului, dar şi pentru aleşii locali, în privinţa activităţilor comerciale. Mai exact, salută precizarea menită să limiteze interdicţia numai la acele firme care „desfăşoară sistematic şi efectiv activităţi comerciale”. Până acum restricţiile vizau toate regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local şi interes naţional, care îşi aveau sediul sau filiale în unitatea administrativ teritorială respectivă. Horaţiu Pepine opinează că modificarea adoptată nu atinge fondul problemei, posibil fiind ca iniţiatorii să fi avut în vedere cazuri particulare în care unii dintre parlamentari să fi fost atinşi de ANI, chiar când firmele lor erau inactive. Corectă afirmaţia, conform căreia acesta este un subterfugiu şi nu un mod de a legifera. Întrebarea cheie: de ce în România un comerciant nu poate fi deputat sau senator, aşteaptă răspuns. Fostul primar al oraşului Bechet, Gică Ionele, a devenid incompatibil fiindcă deţinea calitatea de administrator la un SRL cu profil alimentar. Din momentul în care legile integrităţii au fost adoptate, politica a fost „exilată” într-o cameră sterilă ca să nu se „infesteze”. Interdicţia nu îi privea doar pe administratorii marilor şi micilor afaceri, ci chiar pe comercianţii persoană fizică autorizată (PFA). Prevăzută şi în alte, nu puţine legi, ca să nu existe vreo scăpare, exigenţele impuse de Legea 161/2003 se circumscriu organic combaterii corupţiei. Dar sunt greu de comensurat rezultatele directe. Chiar de către Agenţia Naţională de Integritate (ANI), când recurge la bilanţuri ocazionale. Artizanii integrităţii desăvârşite, chiar dacă au reuşit să obţină ceea ce îşi propuneau, nu rareori, au complicat viaţa oamenilor, oferind şi un spectacol steril al „exigenţei publice”. Cometariul lui Horaţiu Pepine este impecabil. Şi oportun. Am spune, pe deasupra, şi de bun-simţ, întrucât stăruie asupra rediscutării pe fond a legilor incomptibilităţilor, şi nu doar a efectuării unor cârpeli, pe ici pe colo. Nu enumerăm incompatibilităţile, precizate de art. 88 al. 1 lit. a din Legea 161/2003, privind aleşii locali (primari, viceprimari, primar general şi viceprimari al Municipiul Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţean), dar restricţiile sunt excesive. Practic într-o localitate rurală, dar şi un orăşel precum Băileştiul, Calafatul, Segarcea, Dăbuleniul un ales local poate fi extras „fără probleme” din puţine domenii de activitate. Chiar dacă firma sa nu are nici o legătură cu banul public. Şi doar îşi plăteşte, cu rigoare, obligaţiile bugetare. Starea de lucruri enunţată, a condus la instituirea unei mediocrităţi desăvârşite la nivelul consiliilor locale. Şi, în general, a aleşilor locali. Un exemplu tipic: în Consiliul Local al comunei Bârca a fost promovat, recent, Pavel Gâdăr „Tirisichi” din partea ALDE, fără serviciu, şi la şedinţa de votare a bugetului a votat „contra”, deşi aparţinea „majorităţii”. A promis că îşi modifică votul la rediscutare. Modificarea legislaţiei respective, solicitată de-a lungul timpului, a avut aviz negativ de la Ministerul Justiţiei, chiar pe mandatul ministrului Robert Cazanciuc, numit de Victor Ponta. Ceea ce înseamnă că, la rândul său, şi acesta a primit… semnalul de rigoare. Un europarlamentar vocal vorbea de „efectul dezastruos asupra raportul privind mecanismul de cooperare şi verificare şi asupra mereu amânatei probleme a aderării României la spaţiul Schengen”, în cazul în care s-ar umbla la legile integrităţii. Cunoscând bine legislaţia în materie din ţări ale Uniunii Europene, Horaţiu Pepine, de la Deutsche Welle, face o demonstraţie adecvată, sugerând chiar modificări mai adânci în corpul legii. Soţia candidatului de dreapta, la alegerile prezidenţiale din Franţa, Francois Fillon, are probleme cu justiţia din ţara sa, nu pentru că a fost angajată, se spune fictiv, la cabinetul senatorial al soţului său – ceea ce la noi ar fi conflict de interese în stare cristalină -, ci pentru faptul că n-a fost prezentă la lucru. Ceea ce e cu totul altceva. Nu mai amintim de permisivitatea, încă, a cumulului de mandate, şi de alte lucruri care la noi sunt privite cu maximă radicalitate.
