Care este perioada de defăşurare a negocierilor ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, situaţia cetăţenilor străini din Marea Britanie, şi cum va arăta bugetul Uniunii după Brexit, au fost o parte din subiectele discutate cu europarlamentarul Marian Jean Marinescu, în cadrul unui interviu acordat cotidianului nostru, în contextul în care Marea Britanie, din punct de vedere al calendarului negocierii, este foarte probabil să facă notificarea în baza articolului 50 al tratatului de retragere a sa din UE, în cursul acestei luni.
Aţi participat recent la o dezbatere pe Brexit, prin plecarea Marii Britanii din UE se va constata şi un minus în bugetul Uniunii, cum se vor regla aceste calcule ?
Negocierea (Brexit) se face de o echipă condusă de Michel Barnier. Se încearcă să se încheie această negociere în octombrie 2018, cu aprobare în 2019. În primul semestru din 2019 România va primi preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, dar în ceea ce priveşte negocierea cu Marea Britanie nu ştiu dacă acest lucru va avea o prea mare importanţă pentru ca decizia se ia în consiliu şi va fi un vot în Parlament şi lucrurile sunt stabilite deja până atunci. În această perioadă, după ce Marea Britanie va depune cererea de ieşire din UE, am înţeles că o va depune la finele lunii martie, trebuie negociate două tratate : unul de ieşire şi celălalt, tratatul Uniunii cu o ţară ţerţă. Acest ultim tratat trebuie negociat după ce Marea Britanie iese din UE. Marea Britanie cere ca cele două să fie negociate în paralel, dar eu nu ştiu dacă totul se poate negocia în paralel. Eu cred că după ce se conturează clar partea de ieşire, abia după, poţi să negociezi şi partea a doua. A doua parte se referă în principal la acordul comercial, cum intră produsele în Uniune şi cum ies din Uniune. În cadrul primului Acord trebuiesc rezolvate în primul rând două lucruri : bugetul şi problema cetăţenilor.
Când vine vorba de cetăţeni şi libera circulaţie, cum trebuie să privim problema Brexit ?
Şi nu numai problema cetăţenilor UE în Marea Britanie, ci şi problema cetăţenilor britanici în Uniunea Europeană, pentru că au aproape 1,8 milioane de cetăţeni care trăiesc în UE şi deci trebuie negociat foarte strâns această problemă. Marea problemă pentru românii care sunt acolo, care potrivit unor statistici sunt pe locul doi, în altele sunt pe locul patru, ca număr. Pentru cei care au contract, sau sunt rezidenţi nu va fi nicio problemă. Dar pentru cei care trăiesc din ajutoare sociale va fi o problemă pentru ca acum, Marea Britanie nu dă nimic celor din terţe îări, iar în momentul în care va ieşi din UE, România va deveni o terţă ţară iar romanii nu vor mai avea aceste drepturi.
Să înţelegem că va avea loc o negociere, cum credeţi că se va desfăşura această negociere, deja se ascut săbiile…
Dacă se respectă acest program, în Tratat se precizează un termen, doi ani de la depunerea cererii. Ar însemna ca Marea Britanie în martie 2019 să iasă din Uniune, în luna mai fiind alegeri pentru Parlamentul European. Asta înseamnă o parte din 2019 şi 2020, Marea Britanie nu mai figurează ca membru al UE, ceea ce înseamnă că nu ar mai trebui să plătească contribuţia. Pe de altă parte, Marea Britanie ar avea proiecte în derulare. Atunci, evident, va avea loc o negociere. Unii spun că Marea Britanie trebie să plătească 60 de miliarde de eu. Am văzut nişte calcule…sincer, nu ştiu de unde vin acele calcule. Însă există o posibilitate care ar elimina orice problemă din buget şi care este la îndemâna statelor membre, numai că statele membre nu prea vor să facă acest lucru. Parte din aceste posibilitate există în rectificarea bugetară pe care o blochează Italia. Rectificare care va aduce mai multă flexibilitate. Deci o posibilitate de a utiliza bugetul mai bine.
Mai exact, care este ideea….? Ar trebui să plecăm de la propunerea lui Cameron…
Statele membre în 2013, pe propunerea lui David Cameron, au decis să contribuie la plăţi făcute de Uniune către statele membre de 905 miliarde, dacă aceşti bani, toţi ar rămâne în buget, s-ar rezolva toate problemele, s-ar acoperi chiar şi ieşirea Marii Britanii, pentru că banii nu sunt cheltuiţi toţi. Absorbţia totală pe 2007-2013 este undeva la 80%, deci, nu se cheltuiesc toţi banii. Dar dacă ar rămâne în buget să acopere de exemplu, migraţia sau alte dificultăţi, ca de exemplu, Brexit, atunci, nu ar mai fi nicio problemă. Dar de fapt ce se întâmplă. La finalul fiecărui an, când se face calculul şi se vede că nu s-au cheltuit, diferenţa se întoarce la statele membre, de fapt nu se întorc banii, ci se scade din contribuţia pentru anul următor. În loc să fie fericite pentru o perioadă scurtă, că se întorc nişte bani în contabilitate, mai bine ar lăsa banii acolo în bugetul European şi nu am avea niciun fel de probleme.
Ar fi aşadar o soluţie, dacă vrem să depăşim momentul Brexit fără consecinţe…
Cele 28 de state membre trebuie să plătească conform acordului între ele 905 miliarde euro, în 7 ani. Adică, în fiecare an, câte 130 de miliarde. În fiecare an se face o programare de plăţi, iar dacă nu se face plata, pentru că fiecare stat depune câte o cere pentru a executa plata, banii ăia care nu au fost plătiţi se întorc la statele membre şi atunci dacă ar rămâne în buget, ar acoperi alte nevoi, ar fi un fel de rezervă bugetară. Concluzia este aşadar următoarea : ce va plăti Marea Britanie sau ce va trebui să plătească fiecare stat membru ca să contribuie la lipsa contribuţiei Marea Britaniei pe ultimii doi ani, nu vom putea şti decât ca urmare a negocierilor. Dacă vrem să nu avem niciun fel de problemă ar trebui să cheltuim banii foarte repede, cel puţin să-i contractăm în 2018 şi nu vom avea niciun fel de problemă pentru că va trebui să ni plătească.
