De la sosirea sa la Casa Albă, Barack Obama a avut un dialog tensionat cu premierul israelian, Benjamin Netanyahu, cei doi fiind în dezacord profund în privinţa modului de abordare a conflictului israelo-palestinian. Dar, luni, la cea de-a noua întâlnire la Casa Albă, americanul şi israelianul au convenit asupra obiectivului fundamental: trimiterea unui mesaj ferm conducerii iraniene. Lăsând de o parte, diferenţele de abordare foarte rare, SUA şi Israelul sunt pe aceeaşi lungime de undă în a împiedica „prin toate mijloacele” regimul molahilor de a accede la armele nucleare. A fost convins Teheranul? „Un Iran nuclear este împotriva intereselor şi securităţii naţionale a SUA. Voi utiliza toate mijloacele pentru a împiedica aşa ceva”, a spus, cu forţă, Barack Obama, duminică, în faţa puternicului lobby pro-israelian, Aipac, excluzând „o politică de izolare”, comparbilă cu cea care a prevalat în faţa Uniunii Sovietice. Luni, după întâlnirea cu Netanyahu, Obama a repetat că „păstrează toate opţiunile deschise”, chiar dacă preferinţa sa este pentru diplomaţie. „Vă mulţumesc pentru discursul foarte puternic de ieri, a spus Netanyahu. Voi sunteţi voi şi noi suntem noi”. Aceste asigurări publice nu înseamnă că Barack Obama este, acum, dispus să sprijine eventualitatea unor lovituri israeliene, cum ar fi vrut să audă invitatul său. Ele nu înseamnă că Israelul va acţiona în coordonare cu Washingtonul. „Responsabilitatea mea supremă este să asigur că Israelul rămâne stăpânul destinului său”, a spus Netanyahu, lăsând să planeze ameninţarea implicită a unei acţiuni unilaterale. Asupra strategiei adoptate în privinţa Iranului, divergenţele sunt, în realitate, profunde. Cum a şi explicat, la Aipac, preşedintele american estimează că rămâne „timp şi spaţiu pentru diplomaţie”. „Se vorbeşte prea mult de război”, a spus el, cu aluzie la israelieni, dar şi la rivalii săi republicani, care critică slăbiciunea presupusă a lui Obama. Israelienii susţin, în schimb, că acţiunea este urgentă şi cer Washingtonului să definească „linia roşie”, ceea ce americanii nu se grăbesc să facă. Netanyahu vorbeşte de oprirea Iranului de a realiza „capacitaţi militare nucleare”, în timp ce SUA sunt dispuse să acţioneze pentru a preveni „armele”, divergenţă care este departe de a fi o nuanţă. „Israelienii, în cazul că ar lovi astăzi, ar invoca capacitatea de îmbunătăţire a uranului”. Dar administraţia americană nu este de acord să plece la război pe chestiunea îmbogăţirii. O astfel de abordare nu ar avea nici o justificare legală. Cele două ţări nu sunt de acord cu privire la calendarul intervenţiei. Situaţia este dificil de gestionat pentru Casa Albă, fiindcă se înscrie în contextul campaniei electorale şi ar permite lui Benjamin Netanyahu să mobilizeze Congresul, via puternicului lobby Aipac, care a adunat, ieri, la conferinţa sa anuală, circa 14.000 de delegaţi. La rândul lor, candidaţii republicani fac presuini asupra preşedintelui, încercând să-l forţeze să se apropie de linia israeliană. Benjamin Netanyahu ştie însă că Barack Obama are o bună şansă de a fi reales. În plus, starea de spirit a americanilor, saturaţi de un deceniu de războaie, fără rezultate clare, în Irak şi Afganistan, este cea care convine abordării prudente a preşedintelui. Creşterea rapidă a preţurilor la benzină, de asemenea. A convinge Iranul de necesitatea absolută a abţinerii de la producerea armei atomice, pe termen lung, ar fi în avantajul lui Barack Obama. Militarii israelieni au, însă, opiniile împărţite, aşa că nu este exclus ca abordarea preşedintelui american să prevaleze.
