“Te lăudăm pe tine, Sfinte Nicolae, căci celor care cu nădejde aleargă la minunatul tău ajutor, prin mijlocirile tale către Mântuitorul Hristos le rânduieşti viaţă paşnică, binecuvântare şi izbăvire din ispitele şi împrejurările cele grele ale vieţii”
În fiecare an, la data de 6 Decembrie, Biserica Creştin-Ortodoxă prăznuieşte pe marele Sfânt Ierarh Nicolae, stea cu totul strălucitoare pe bolta Sfinţilor lui Dumnezeu. Bucuria este cu atât mai mare cu cât odată cu prăznuirea sa începe şirul de nestemate duhovniceşti al sărbătorilor sfinte legate de Naşterea Domnului – Crăciunul.
Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a două jumătate a secolului al III lea, pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. De mic a primit o aleasă creştere şi a urmat cursurile celor mai vestite şcoli ale vremii. “Nicolae” este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite şi mai răspândite. El este format din cuvintele greceşti: nike – victorie, biruinţă şi laos- popor, şi are înţelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios”. Iubind virtutea, viată curată şi dăruindu-se cu totul slujirii aproapelui, a fost hirotonit preot, apoi episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichia. Deoarece a predicat credinţa în Iisus Hristos cu mult zel, a fost întemniţat în timpul persecuţiilor decretate de împăraţii romani persecutori.. Odată cu biruinţa lui Constantin cel Mare asupra lui Maxentiu şi cu Edictul de la Milan din 313 d.Hr., care acorda libertate deplină creştinismului, au fost eliberaţi toţi cei întemniţaţi pentru mărturisirea lui Hristos. Sfântul Nicolae s-a întors la slujba sa din cetatea Mirei. Alături de alţi Părinţi ai Bisericii, a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325 d.Hr, dovedindu-se un puternic apărător al credinţei creştine împotriva lui Arie, care vedea în Hristos o simplă creatură a Tatălui, şi nu pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, cea de-a două Persoană a Sfintei Treimi. Atât de puternic a argumentat Nicolae şi atât de încăpăţânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, Sfântul l-a pălmuit pe ereticul Arie. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o nuieluşă în semn de mustrare. Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată istoria vieţii sale. Dintre multele istorisiri, cea mai cunoscută este cea a fiicelor unui om bogat care îşi pierduse averea. Sfântul a venit într-o noapte şi le-a aruncat pe fereastră trei pungi de aur, pe care să le aibă drept zestre pentru a nu fi nevoite să-şi vândă trupul. De atunci s-a perpetuat spiritul dărniciei înaltului ierarh, care oferă daruri în schimbul cuminţeniei sufleteşti şi trupeşti. Sfântul Nicolae a fost plin de iubire faţă de oameni, iubire izvorâtă din dragostea faţă de Dumnezeu, care l-a făcut sensibil la problemele semenilor şi la rugăciunile lor, în viaţa de toate zilele. Aşadar, obiceiul de a face daruri de ziua sa se datorează bunătăţii cu care era înzestrat Sfântul Nicolae şi obiceiului său de a ajuta pe cei nevoiaşi. Din anul 1087, moaştele Sfântului Nicolae se află la Bari, în sudul Italiei, luate din Mira ca să nu cadă în mâinile musulmanilor. Acolo ele sunt cinstite de credincioşii care vin din toate părţile creştinătăţii. Fie ca Sfântul Ierarh Nicolae să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi şi, totodată, să aducă în sufletele noastre iubire creştină, ajutor şi milă faţă de aproapele nostru. Amin !
Preot Liviu Săndoi
