Universitatea Craiova şi-a ţinut suporterii în suspans până la miezul nopţii ca să anunţe nişte transferuri dezamăgitoare. „Fiţi pe fază, staţi cu ochii pe noi, rămâneți cu ochii pe canalele noastre media” (probabil pe Fanatik, ziarul lui Ivanovici, care devenit un fel de Ediţie Specială – Rotaru, fiind de la Bucureşti, şi-a luat un ziar de acolo, evident). Dar nu e asta problema, putea să le dea şi în Informaţia de Pipera sau în New York Times, problema este că Universitatea Craiova a încasat 8,5 milioane de euro din vânzarea lui Mihăilă şi l-a pierdut până în vară pe cel mai important jucător, Koljic, şi a achiziţionat nişte rezerve, nişte jucători de duzină. OK, se poate spune că şi-a completat lotul, care în cazul unui focar nefericit de coronavirus precum la FCSB n-ar fi fost suficient pentru a alinia un prim 11. Iar de la echipa a doua n-ai ce lua, fiindcă e jale! „Puştii” (unii au 22-23 de ani) de acolo sunt sparring-partneri pentru sătenii din zonă. De curând, satelitul a fost ciuca bătăilor ţăranilor de Potcoava, care, între trasul mustului şi schimbarea cazanelor de ţuică, s-au repezit până pe Extensiv să-i bată pe cei care reprezintă viitorul Ştiinţei.
Dar să-i luăm pe rând pe jucătorii aduşi să ia titlul cu Craiova. Unul este Mamut. Ivan Mamut. Are profilul lui Rambe sau al lui Fajic, are 1,91 metri, vine din liga a doua din Croaţia, unde a dat 3 goluri în 7 meciuri. Compatriotul său, Glavina, a stat un an prin Bănie şi n-a dat vreun gol, dar el avea un CV mai bun, evoluase în prima ligă din Croaţia. În afară de nume, nimic nu atrage atenţia la malacul vârf. Dar e prezentat de unii drept „urmaşul lui Koljic”.
Alexandru Câmpanu este un jucător de perspectivă, are trei atuuri: vârsta – 20 de ani, este internaţional de tineret (e în lot, că nu joacă) şi i-a dat gol echipei lui Mititelu de la mare distanţă. El juca până de curând în Liga a III-a, la Alexandria, iar la FC Botoşani era rezervă, deci dacă ne aşteptăm să fie decisiv pe „Ion Oblemenco”… Universitatea Craiova anunţă că îl urmărea de câţiva ani. Îl urmărea aşa de atent, încât nu le-a dat 5 mii de euro celor de la Alexandria, a aşteptat să-l ia cu mult mai mult de la Botoşani! Probabil Câmpanu a fost luat să joace la echipa a doua, ca să nu retrogradeze.
Ofosu este singurul jucător care poate evolua în primul 11 la Craiova. Are aproape 30 de ani, este aproape de retragere, dar oferă senzaţia că mai poate un an-doi. Goluri nu prea dă, înainte de a veni la Botoşani a jucat un an la Haladas şi nu a vrut să marcheze defel, deşi a jucat vreo 23 de meciuri! A luat toate echipele posibile la rând, nu-i place să „şadă” mult pe undeva, deşi cu Craiova a semnat pe 3 ani. Poate juca pe orice post în faţă, e adevărat, este un jucător polivalent, dispus la efort, poate fi util. Botoşaniul se milogea de o echipă modestă din Turcia să-l ia, pe vreo 200 de mii de euro, dar nu i-a înduplecat (păcălit) pe otomani. Problema e că el ar trebui să joace atacant stânga, adică acolo unde trebuie să fie Baiaram, fiindcă avem nevoie de doi jucători under 21 pe teren, aşa că nici Ofosu nu prea poate prinde primul 11.
Mihai Căpăţână a fost „cireaşa de pe tort”. Toată lumea îl aştepta pe Măţan şi a primit o Căpăţână în botic. Jucătorul de la Voluntari are 4 „atuuri”: este oltean, a dat multe goluri din penalty (pe ultimul l-a ratat, dar a fost pe fază la reluare), a fost lăudat de Mitică Dragomir şi a fost căpitan la Voluntari. Jucător de duzină, adus să joace inter (cine naiba l-a văzut mai bun decât Ivanov?)
Aşadar, Mihai Rotaru a luat 8,5 milioane de euro pe Mihăilă şi a cheltuit banii de trabucuri pe aceşti 4 jucători. Înţelegem că nu a avut timp să vadă jucători şi nici sugestii nu a mai primit de la FCSB, de unde se inspiră de ani buni, dar decât să iei jucători la număr…De ce să-l iei pe Măţan, când Căpăţână şi Câmpanu sunt disponibili, nu?
