La 70 de ani a rămas şi singură, şi fără casă

O bătrână nevăzătoare în vârstă de 70 de ani plăteşte scump pentru încrederea pe care a avut-o într-o străină. A ajuns în stradă după ce a semnat, nevăzătoare fiind, un act prin care i-a lăsat unei femei, care ar fi trebuit să o îngrijească până în ultima zi a vieţii sale, casa pe care o avea în cartierul craiovean Romaneşti. Fără copii, cu nişte rude care locuiesc prea departe şi care nu au vrut să ia în grijă doi bătrâni neputincioşi, bătrâna Georgeta Mirea şi răposatul ei soţ şi-au pus toate speranţele într-o străină. I-au făcut şi acte pe casă doar pentru a nu rămâne singuri la anii bătrâneţii, numai că, după ce i-a murit soţul, bătrâna a rămas pe străzi. Acum îşi vrea casa înapoi. A dat-o în judecată pe cea căreia i-a făcut acte de proprietate şi e nevoită să se împrumute pentru a plăti avocatul, pentru că pensia mică pe care o primeşte după zeci de ani de muncă nu-i ajunge decât pentru medicamente. Povestea doamnei Georgeta Mirea ar trebui să fie învăţătură de minte pentru toţi bătrânii care se lasă duşi de nas de un necunoscut şi semnează un act fără să ştie ce scrie în el.

În urmă cu trei ani, când soţul ei a picat la pat, fiind grav bolnav, doamna Georgeta a povestit prin vecini că tare ar vrea să ia pe cineva în casă, care să aibă grijă de ea şi de soţ, şi, dacă tot nu a avut niciodată copii, i-ar face chiar şi acte pe casă, doar să aibă un ajutor. Din vorbă în vorbă, o vecină i-a recomandat-o pe doamna Dina, care locuieşte tot în cartierul Romaneşti, garantând că e o femeie de încredere, care ar avea grijă de ei fără îndoială. Şi aşa a şi fost vreme de vreo şase luni, până a văzut că bătrânul se simte tot mai rău şi nu mai are zile multe de trăit.

“Fiind destul de bătrâni şi neputincioşi, eu şi soţul meu ne-am gândit că am avea nevoie de cineva care să aibă grijă de noi, de o persoană căreia să-i facem şi acte de proprietate pe locuinţă. Aşa, din vorbă în vorbă, am găsit o femeie pe care mi-a recomandat-o o vecină. Timp de aproape şase luni totul a fost bine şi frumos, avea grijă şi de mine şi de soţ, care era deja căzut la pat, avea Parkinson. Când a văzut că starea lui s-a înrăutăţit şi s-a gândit ea că nu o mai duce mult, s-a grăbit să facem actele pe casă. Aşa că, atunci când l-am internat pe soţ, a venit acolo, la spital, cu un notar şi cu nişte acte pe care ni le-a dat să le semnăm. Atunci deja nu mai vedeam bine, soţul meu nu mai judeca singur. Ce-i drept, la început am cam avut îndoieli şi nu am vrut să semnez, dar după ce mi-a citit ce scria în act, pentru ca eu nu mai vedeam aproape deloc, am semnat de bunăvoie. Aşa a început şi calvarul meu, căci soţul s-a stins din viaţă la scurt timp”, îşi aminteşte cu tristeţe doamna Georgeta.

“Îmi vreau casa înapoi!”

Cum s-a văzut cu actul semnat, doamna Dina, cea care ar fi trebuit să-i poarte de grijă bătrânei până în ultima zi a vieţii sale, a început să o lase nemâncată şi chiar să o ameninţe că o dă afară din casă. B, mai mult decât atât, i-a făcut acte de proprietate pe locuinţă fiicei sale, proaspăt venită din Italia, care nu ezită să-i amintească zilnic bătrânei “că ea e proprietăreasa, că e casa ei”, după cum mărturiseşte doamna Georgeta, care acum îşi duce veacul mai mult la însoţitoarea care i-a fost dată de la Primărie, acasă nu-i mai vine să se ducă. “Nu a durat prea mult până a adus-o la mine în casă şi pe fiică-sa, care abia venise din Italia. După ce a murit soţul meu, s-a schimbat radical. Mâncarea nu îmi dă la timp, îmi vorbeşte urât, ba chiar m-a ameninţat că mă dă afară că e casa ei, fiică-sa chiar mi-a pus mâna în gât când i-am reproşat că maică-sa, Dina, i-a făcut acte fără să mă întrebe dacă sunt de acord, iar ea mi-a spus că e proprietăreasă. Nici nu îmi mai vine să mă duc acasă, stau toată ziua la fata care are grijă de mine, însoţitoarea pe care mi-au dat-o de la Primărie, aici mănânc, aici mă spăl, la mine acasă merg doar să dorm. Am dat-o şi în judecată, dar nu cred că mai rezolv ceva, m-am împrumutat până peste cap să plătesc avocatul, dar dacă ea m-a păcălit să semnez actele, nu ştiu ce mai poate fi făcut. Eu îmi vreau casa înapoi”, spune cu voce stinsă bătrâna Georgeta Mirea.

***

Vecinii, care o cunosc pe bătrână drept o femeie blândă şi muncitoare, care nu a făcut rău nimănui vreodată, nu înţeleg cum a putut fi păcălită atât de uşor să renunţe la propria casă doar printr-o simplă semnătură. “Pe femeia asta o cunosc de mai bine de 40 de ani, am fost şi colege la Fabrica de Confecţii, am ieşit amândouă la pensie de acolo. A fost o femeie extraordinar de cumsecade, blajină, se comporta frumos cu toată lumea, nu cred că ar fi avut cineva ce să-i reproşeze vreodată. Acum câţiva ani am auzit şi i eu că a luat-o pe femeia aia, Dina o cheamă, la ea în casă. Şi rău a făcut! Acum a ajuns să stea pe străzi mai mult, acolo nu mai are curaj să meargă. Nu pot să înţeleg cu a păcălit-o acea femeie, care e cunoscută numai pentru scandalurile pe care le-a avut mai ales în familie. E strigător la cer să îţi baţi joc în asemenea hal de un bătrân”, a afirmat Ana Surdu, vecină şi fostă colegă de serviciu a doamnei Georgeta.