Pornind de la o dramă amuţitoare!

Lucrurile sunt aşa cum se vede, în derularea dramei terifiante de la Caracal, şi nu e deloc prematur, în evaluarea unui cortegiu al vinovăţiilor, -escaladarea lor-, de tot felul. Care s-au mai şi potenţat reciproc. Crima sau crimele de la Caracal, comise sau puse în sarcina lui Gheorghe Dincă, 65 ani, un monstru calificat, după toate aparenţele, cu stagii de „perfecţionare” în sudul Italiei, vor reverbera multă vreme, în toată Oltenia şi nu numai. Multe întrebări care stăruie –neliniştitor- nu-şi vor afla curând răspunsul. Destule alte abordări posibile n-au fost luate, deocamdată, în considerare. Şi iată despre ce este vorba. Înţelegem că în momentul demiterii sale, ex prefectul de Olt, profesorul de matematică, potrivit CV-ului, Petre Neacşu, era în concediu şi se îndoia în privinţa oportunităţii întreruperii acestuia, neregăsindu-se „în ecuaţie”. Or, Legea privind prefectul şi instituţia prefectului, repetat corectată, are prevăzul la capitolul „dispoziţii generale”, chiar la articolul 1 (alin. 3) că „prefectul este garantul respectări legii şi a ordinii publice la nivel local”. Formularea ambiguă a articolului respectiv, îl face, mai degrabă, inoperant. Care lege? A dudului, a nucului? Nu se precizează. La fel şi în privinţa „ordinii publice” la nivel local. Se subînţelege că şeful poliţiei judeţene –aceasta fiind considerată un serviciu deconcentrat- are o relaţie instituţională cu reprezentantul guvernului în teritoriu, şi cam atât. Şeful jandarmeriei unui judeţ, la rândul său, participă ca invitat la colegiul prefectural, ca şi alţi conducători ai organelor administraţiei publice centrale, din subordinea guvernului. Dar se subordonează prefectului? Pritocită îndelung, legea în discuţie a derobat prefectul de competenţe exprese, pentru care să răspundă „cu capul”, ca reprezentant al guvernului în teritoriu. Şi iată o bizarerie: pe siteul prefecturii Olt, la rubrica „atribuţiile prefectului”, între cele enumerate, lipseşte exact ceea ce este prevăzut la capitolul „dispoziţii generale”, adică la art. 1 alin. 3 al Legii 340/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare. Este adevărat că undeva este menţionat faptul că prefectul „dispune măsurile corespunzătoare”(!?) pentru prevenirea infracţiunilor şi apărarea drepturilor şi siguranţei cetăţenilor prin organele abilitate. Formulare generală. Ridicaţi la statutul de înalţi funcţionari publici, salarizaţi pe măsură, prefecţii au competenţe exprese aproape derizorii, precum „verificarea legalităţii actelor administrative” ale consiliilor judeţene, ale consiliilor locale sau ale primarilor, iar ca preşedinţi ai comitetelor judeţene pentru situaţii de urgenţă mai au anumite prerogative. Bine că au terminat cu legile fondului funciar, peste tot „bine aplicate”. Cazul de la Caracal este unul deosebit de complex, motiv pentru care a fost preluat de DIICOT –structura centrală- ai cărei anchetatori au sarcina de a afla adevărul, şi a-i convinge apoi pe judecători de acest adevăr. Deocamdată, specialiştii INML chiar dacă au prezentat un raport către DIICOT, cu probele ADN supuse analizei, nu s-au pronunţat public şi nemijlocit asupra materialului de care au dispus pentru analiză şi cu atât mai mult asupra relevanţei rezultatelor obţinute. Că un prefect de judeţ trebuie să aibă capacitatea de a cunoaşte „zi şi noapte” tot ce se întâmplă în domeniul apărării drepturilor şi siguranţei cetăţenilor rămâne un deziderat, atâta vreme cât pârghiile la îndemână sunt destul de fragile, iar însăşi desemnarea lor este aleatorie, rareori justificată.