Marin Vintilă, primarul comunei Poiana Mare, aflat la al doilea mandat, a fost înştiinţat de Agenţia Naţională de Integritate (ANI) că, în calitatea deţinută, pentru că „a semnat atât dispoziţia, cât şi contractul individual de muncă privind angajarea pe perioadă nedeterminată, în funcţia de referent în aparatul de specialitate al primarului, a soţiei acestuia, Vintilă Constanţa Liliana”, se află în conflict de interese de natură administrativă. Inspectorii ANI invocă în argumentaţia lor dispoziţiile art. 76, al. 1 din Legea nr.161/2003, potrivit cărora „primarii şi viceprimarii (…) sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să emită o dispoziţie în exercitarea funcţiei care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I”. Aplicarea acestui text de lege speţei în cauză pare, mai degrabă, mecanică şi, oricum, inadecvată, adică forţată. Din următoarele motive. În luna decembrie 2008, Primăria Poiana Mare a organizat, conform prevederilor legii, un concurs pentru ocuparea postului de referent. Nedecăzută din vreun drept legitim, Vintilă Constanţa Liliana – soţia primarului – s-a înscris la concurs, adjudecându-şi în baza mediei obţinute postul respectiv. Câteva neclarităţi. Nu avea dreptul Vintilă Constanţa Liliana să se înscrie la concurs pentru faptul că, temporar, soţul său exercită funcţia de primar? Ce se întâmpla dacă, în momentul câştigării alegerilor locale din 2008 de către Marin Vintilă, soţia sa exercita deja funcţia de referent? Semnarea dispoziţiei şi a contractului individual de muncă privind angajarea pe perioadă nedeterminată a câştigătoarei concursului de către primarul Marin Vintilă intra în sfera sa de competenţe administrative. Nu-l putea înlocui nici viceprimarul, nici secretarul şi nici altcineva din primărie, iar o delegare de competenţe, pentru câteva zile, nu rezolva lucrurile. Construcţia lexicală „produce un folos material pentru sine, pentru soţul ori rudele sale de gradul I”, analizată semantic, are o cu totul altă aplicare. Şi nu presupune că obţinerea unui loc de muncă prin concurs înseamnă, implicit, un folos material, circumscriindu-se, mai degrabă, dreptului neîngrădit la muncă, prevăzut de Constituţia ţării. Că, temporar, funcţia de primar la Poiana Mare o exercită Marin Vintilă este o realitate, dar, în logica juridică a inspectorilor ANI, soţia prefectului unui judeţ nu ar putea lucra în judeţul respectiv, într-o instituţie pendinte de administraţia publică locală, pentru motivul că reprezentantul Guvernului în teritoriu dă „vize de legalitate” la acte administrative. Dacă s-ar fi descoperit nereguli în organizarea concursului de orice fel, acesta putea fi contestat şi rezultatele sale invalidate. Nu s-a întâmplat acest lucru. În exercitarea dreptului său la apărare, Marin Vintilă a depus la dosarul de evaluare punctul său de vedere. Inoperant. Consultat pe această interpretare a inspectorilor ANI, fostul judecător al Curţii Constituţionale a României, Ion Predescu, ex-senator de Dolj, în mai multe mandate, jurist de anvergură, a opinat că decizia respectivă este excesivă şi excede spiritului articolului evocat. Marin Vintilă este primarul unei mari comune a Doljului şi încă unul destoinic, realegerea sa fiind o mărturie în acest sens. Că are şi detractori, se subînţelege, mai ales că unul dintre acesta este, din spusele localnicilor, chiar predecesorul său. Aspect irelevant. Se va adresa justiţiei în căutarea dreptăţii. Legea nr.161/2003 privind regimul incompatibilităţilor şi conflictul de interese are destule zone sensibile, difuze, apte de interpretare diferită. Şi suntem în faţa unei asemenea situaţii. Pe de altă parte, excesul de zel este întotdeauna contraproductiv. Recent, mai exact săptămâna trecută, membrii guvernului francez, cei 577 de deputaţi şi 348 de senatori şi-au făcut publice declaraţiile de interese. Înalta Autoritate pentru Transparenţa Vieţii Publice (HATPV) le-a postat pe site-ul său, o premieră în Franţa. Între 10 şi 15% dintre parlamentari, conform „L’Express”, ca să nu ne referim şi la alte „nereguli”, au drept colaboratori cel puţin un membru al familiei, care poartă sau nu numele. La noi, o asemenea stare de lucruri ar fi produs un imens scandal. În Franţa, este doar un motiv de comentarii fără nici o consecinţă, ceea ce nu înseamnă că „am luat faţa” Hexagonului la nivelul Uniunii Europene.
