Sunt partide de fotbal greu de povestit, din cauza încărcăturii lor emoţionale. Aşa a fost partida Mexic – Anglia, pe Azteca, în care ambele reprezentative au dat totul, până la ultima resursă de energie, probând o determinare totală. Statisticile spun că Mexicul pierduse doar două din 89 de meciuri oficiale pe Azteca. După un început mai prudent al englezilor care şi-au studiat îndelung adversarul, cu două minute de mare inspiraţie, după două acţiuni pe flancuri şi două pase decisive de la Saka şi Kane, un Jude Bellingham letal le-a transformat (min. 35, 37) şi jocul încrezător al echipei mexicane s-a clătinat. Se părea că visul mexican s-a sfârşit prematur. Dar aceştia au revenit în joc prin Julian Quinones (min. 42), crezând în întoarcerea rezultatului, mai ales că după pauză o intervenţie a fostului jucător al lui Liverpool, Quansah (cedat neinspirat la Leverkusen) îi aduce un cartonaş roşu (min. 54) după o verificare VAR. Gordon, într-o formă de vis, obţine însă un penalty şi Kane face 3-1 pentru echipa sa. Dar nu pentru multă vreme, fiindcă un penalty discutabil, acordat mexicanilor permite reducerea din diferenţă prin transformarea lui Raul Jimenez. Marea fortăreaţă Azteca, la altitudinea de 2100 metri, a Mexicului a fost străpunsă. Reprezentativa Angliei a obţinut una din marile victorii la un Campionat Mondial, în 10 jucători, într-o atmosferă aprinsă, aproape de isterie. Va întâlni sâmbătă Norvegia, în sferturile de finală. „El Tri” a murit în picioare, după un meci legendar. Nici măcar Cielito Lindo, celebra melodie, interpretată de o formaţie de mariachi, în cea mai bună formă, nu va alina durerea pentru o vreme. A fost un meci în care Bellingham şi-a reafirmat statutul de star, iar portarul lui Everton, Pickford s-a arătat o întruchipare a lui Gordon Banks.















