Islanda este paradisul femeilor?

0
236

Pentru al doilea an consecutiv, Forumul Economic Mondial (WEF) a plasat Islanda în topul ţărilor cu preocupări susţinute în privinţa egalităţii între femei şi bărbaţi. În 2011, această mică porţiune de teren vulcanic, pierdută în Atlanticul de Nord, cu o populaţie de 320.000 de locuitori, a fost desemnată de revistele americane „Newsweek” şi „The Daily Beast” ca ţara în care femeile trăiesc cel mai bine. Clasamentul se bazează pe o evaluare a sistemului juridic privind drepturile femeilor, accesul la educaţie şi sănătate, capacitatea de a gestiona afaceri sau procentul de femei pe scena politică. Aflată pe marginea prăpastiei, ca efect al crizei economice care a cuprins insula în 2008, Islanda a traversat „revoluţia caserolelor” în 2009, ce a condus la demisia guvernului conservator predominant masculin. Johanna Sigurdardottir, homosexuală revendicată, este prima femeie care exercită funcţia de premier. În 15 ani, prezenţa femeilor în parlamentul islandez (Althing) a crescut de la 10% la 47%, mai exact la 27 de membri, inclusiv preşedintele Parlamentului, care are 63 de deputaţi. Ca o comparaţie, ultimele alegeri legislative din Franţa au adus în Adunarea Naţională doar 55 de femei (26,9%), faţă de 420 de bărbaţi. De la 24 iunie, Biserica Islandeză, care cuprinde 70 de femei printre cei 160 de referenţi, are pentru prima oară o femeie la rangul de episcop, în persoana lui Agnes Siguroardottir. Această evoluţie se datorează crahului financiar din 2008, care a discreditat persoanele aflate la putere, majoritatea bărbaţi. „Actorii principali ai colapsului secolului financiar au fost bărbaţi, de fapt un grup de bărbaţi omogen, cu un discurs cultural şi social ascuns în propriile afaceri”, citează în raportul său bancar Margret Robertet, care a examinat originile crizei. Analiza preşedintelui Asociaţiei pentru drepturile femeilor, Halldora Traustadottir, timp de 10 ani, evidenţiază faptul că o societate care contează pe mai multe femei în consiliul de administraţie obţine rezultate mai bune. Raţionamentul poate fi extrapolat în sfera politică. Noul guvern a multiplicat deciziile privind drepturile femeilor. În 2010, o lege a interzis orice formă de comerţ care implică nuditatea angajaţilor. Toate cluburile de striptease şi lap-dance şi-au închis porţile. Decisă să faciliteze accesul femeilor la piaţa muncii, premierul a prelungit cu trei luni concediul pentru creşterea copilului, o veritabilă instituţie în Islanda. La ora de faţă el durează nouă luni şi se descompune astfel: 3 luni pentru mamă, 3 luni pentru tată şi 3 luni care se partajează. În 2013, societăţile islandeze cu peste 50 de salariaţi vor trebui să aibă 40% din manageri femei. O lege deja aplicată în ţările nordice, cu un simbolism aparte. Cu toate acestea, insula nu şi-a anulat toate inegalităţile şi „copacul încă poate ascunde pădure”. În această mică insulă, înaltele funcţii didactice nu sunt ocupate decât în proporţie de 19% de femei, deşi ele constituie 60% din personalul universităţilor. Condamnările pentru viol sunt extrem de rare. Recenta candidatură a unei tinere mame, cu trei copii, la alegerile prezidenţiale, Thora Arnorsdottir, vedetă la televiziunea naţională, a fost sugestiv în privinţa feminismului islandez. Cu toate acestea, realegea lui Olafur Ragnar Grimsson ca preşedinte demonstrează că femeile trebuie să rămână vigilente, pentru că bărbaţii reprezintă, totuşi, puterea.