Câteva zile, puţine la număr, până la alegerea parţială a noului primar al Craiovei, pentru un rest de mandat, prin vacantarea postului în circumstanţele cunoscute. Candidaţi: Mihail Genoiu (PSD), Mario Ovidiu Oprea (PNL), Anişoara Stănculescu (ALDE), Lucian Bernd Săuleanu (independent), Dumitru Călina (PMP) şi Dan Claudiu Prisnel (USR). Deunăzi, Ludovic Orban, unul dintre tenorii PNL, prezent la Craiova pentru a-şi prezenta propria ofertă la conducerea partidului, în perspectiva apropiatelor alegeri, şi-a exprimat, alături de Raluca Ţurcan, actualmente „interimar”, susţinerea deplină pentru senatorul Mario Oprea. De o „binecuvântare” a liderilor de la centru beneficiase, tot de dată recentă, şi Mihail Genoiu. Şi chiar dacă Anişoara Stănculescu, de la ALDE, are o campanie electorală cu ceva efervescenţă, favoriţi sunt, prin militanţii pe care se reazemă, dar şi propria vizibilitate, Mihail Genoiu şi Mario Ovidiu Oprea, adică ofertele celor două robuste organizaţii municipale de partid. Dacă Mihail Genoiu are drept slogan „continuitatea” la ceea ce s-a făcut în ultimii ani în Craiova, în plan edilitar-gospodăresc, Mario Oprea are drept slogan „deschiderea” Primăriei către cetăţeni, adică un plus de solicitudine în actul administrativ. La o evaluare generală, şi unul şi celălalt, adică şi Mihail Genoiu şi Mario Oprea, au ca numitor comun o anume decenţă politică, adică o inapetenţă pentru gesticulaţia nervoasă, şi o bună cunoaştere a oraşului, din toate punctele de vedere. Cum s-ar zice, mai frust, şi unul, şi altul, „băieţi de comitet”. Cu habar de administraţia publică locală. La 11 iunie a.c. vom avea un scrutin parţial, prin care se validează democratic primarul ce va duce la capăt mandatul în curs. Adică ambiţiile politice sunt aparent estompate, faţă de alegerile obişnuite. Cu toate acestea contează şi… detaliile. Şi ajungând aici poate fi spus un lucru: candidatura lui Mihail Genoiu a fost impusă de social-democraţi, prin liderii proeminenţi ai PSD Dolj. Pe când candidatura lui Mario Ovidiu Oprea a fost expresia, în bună măsură, a propriei opţiuni politice, spre a fi dejucate alte „mişcări tactice”. Nu putem spune că e vorba de un „sacrificiu”, în adevăratul sens al termenului, dar, în schimb, ştim că adversarii săi nu sunt doar… în câmpul social-democrat, şi asta rămâne vulnerabilitatea de care suferă liberalii. De mai multă vreme.
