Destul de puţin au durat speranţele implicării Ştiinţei în lupta pentru campionat în acest sezon. Dacă anul trecut am fost la o oră de primul titlu după 1991, acum numai câteva zile, după victoriile cu CFR şi FCSB, au alimentat acest vis. Jocul alb-albaştrilor nu ne-a dat vreodată speranţe reale, dar ne agăţam că nici CFR sau FCSB nu au o exprimare superioară. În schimb, CFR are experienţă, FCSB a jucat ceva până când au început controalele antidoping, iar ambele au aliaţi în play-off. Craiova e singură şi e şi neajutorată, mai ales când întâlneşte echipe organizate şi preocupate în surplus de defensivă.
Ouzounidis a bătut toate recordurile de meciuri fără gol primit, de organizare a jocului defensiv, dar nu am observat vreun plan ofensiv. Hei-rup-ul, motivaţia, apărarea, discursul funcţionează o perioadă, dar fără un background nu durează. Am avut ocazii puţine, am jucat pe contraatac când adversarii au ieşit la joc şi am speculat uneori fazele fixe, am “trăit” şi din execuţii. Când a trebui să construim ne-am poticnit, fără trasee, unica idee pe atac poziţonal a fost schimbarea direcţiei de joc şi mingea lungă. Oricum, la noi, orice antrenor străin ne impresionează după primul discurs, dacă mai şi câştigă câteva meciuri, atunci este deja idol. Ce speech, ce organizare, ce atitudine, ce idei tactice! Apropo, ce idee, să-l pui pe Cicâldău să joace extremă stânga! Săracul “Cic”, oricum e aerian de când a poposit grecul în Bănie, acum s-a trezit şi atacant stânga, deşi n-a apucat să aibă vreo acţiune acolo. Başca, am avut cinci fundaşi dreapta diferiţi în ultimele meciuri, dar şi în aceste condiţii, Mitran, puştiul care chiar joacă pe acest post, nu a avut la dispoziţie pe meci mai mult de o repriză… de box, fiind umilit constant.
Nu se poate spune că Ştiinţa avea cel mai bun lot şi că Ouzounidis şi-a bătut joc de el, mai ales că majoritatea transferurilor din acest sezon au fost penibile, etaloane fiind Căpăţână, Câmpanu şi Mamut, dar să sperăm că nu rămânem şi fără vreun trofeu, dar şi fără să fi văzut un dram de fotbal. Să nu ne consolăm în acest sezon că am bătut CFR şi FCSB, pe una din două faze fixe, ia pe alta dintr-o execuţie şi o gafă de portar!
Cu Sepsi am văzut registrul pe care l-am mai observat tot cu Sepsi, dar şi cu Clinceni, Chindia şi chiar la unele victorii. Craiova a avut două ocazii, ambele prin Ivan, dar de fiecare dată viteza n-a fost suficientă ca să-şi aşeze mingea ideal pentru finalizare. Sepsi a avut şi ea tot două ocazii…în afară de goluri. Fără jucători importanţi precum Bouhenna, Niczuly, Florin Ştefan, Dimitrov, Fulop, Nouvier, şi cu Fofana, Aganovic, Petrila şi Golofca doar pe bancă, Sepsi n-a putut fi învinsă, n-a putut fi subordonată tactic de o echipă a Ştiinţei blazată, fără idei, fără orizont, fără încredere. La final, Ouzounidis a spus că echipa nu are capacitatea să revină după ce este condusă şi că nu este pregătită să se lupte la titlu. Hmm, la cine am mai auzit discursul ăsta? E adevărat, grecul nu prea are campioni prin lot, dar nici nici vitrina lui de antrenor nu debordează de trofee. Problema e că nu ai reuşit să-ţi impui jocul în două rânduri cu Clinceni, în două rânduri cu Sepsi, dar nici cu Chindia, Botoşani şi nici măcar cu Hermannstadt. Ok, ai ieșit bine din derby-uri, dar la dezamăgirea care a urmat, parcă mai rău ne-au făcut acele rezultate. Mai rămâne finala Cupei, atunci nici nu mai contează jocul, e important să aibă jucătorii pregătiţi din toate punctele de vedere şi să ia trofeul. Altfel, e cazul să revină definitiv în însorita Elada.
Sepsi – Universitatea Craiova 2-0
Au marcat: Mitrea 45, Petrila 90+4.
Sepsi: Fernandez – Csiszer (63 Aganovic), Ninaj, Mitrea, Ştefănescu – Vaşvari, Păun (77 Fofana) – Dumiter (87 Golofca), Gonzalez (87 Petrila), Achahbar (77 Tincu) – Safranko. Antrenor: Leo Grozavu.
Universitatea Craiova: Pigliacelli 3 – Vătăjelu 4 (61 Vlădoiu, 67 Baiaram 5), M. Constantin 5, Acka 3, Bancu 4 – Mateiu 3, Mitran (3 Bic 4, 62 Tudorie 5) – Cîmpanu 3 (62 Ofosu 5), Nistor 4, Cicâldău 3 – A. Ivan 5. Antrenor: Marinos Ouzounidis
Arbitru: Marcel Bîrsan 6.
