Principalul partid de guvernământ are probleme. De tot felul. Interne, dar şi de poziţionare în sufragiile electoratului, în pragul alegerilor locale. Disperat, Emil Boc dă, însă, mesaje mobilizatoare, dar şi zăpăcitoare. „Acest partid nu va avea probleme să continue parcursul de învingător”. Scufundarea este, însă, de domeniul evidenţei şi declaraţiile liderilor partidului, unul „de intelectuali”, cum ne asigură acelaşi Emil Boc, nu se mai completează, nu se mai armonizează, cât se anulează reciproc. Şi, fiindcă e vraişte totul, mai ales după demiterea europarlamentarului Cristian Preda, precedată de numeroase defectări, îşi dă cu părerea, după o neregretată tăcere, şi Valeriu Stoica, preşedintele Institutului de Studii Populare, deţinător permanent al unui stoc intangibil de iniţiative genetico-politice, un fel de Miciurin al eşicherului politic românesc, cum îl definea Dorin Tudoran. „E necesar ca, până la declanşarea campaniei pentru parlamentare, să se creeze această echipă Mihai Răzvan Ungureanu – PDL, şi mai ales, segmentul electoral al dreptei, a spus Valeriu Stoica, la TVR Info. Dreapta de care vorbim astăzi, indiferent de cum s-ar construi, nu poate face abstracţie de fenomenul politic PDL, pentru că electoratul său de astăzi este majoritar de dreapta”. Dacă logica politică a lui Valeriu Stoica urlă, acelaşi lucru îl face şi logica sa juridică. Valeriu Stoica nu se gândeşte la faptul că PDL, principalul partid din coaliţia de guvernare, este stigmatizat de alegători şi, în logica lucrurilor, trebuie să plătească la alegerile parlamentare. Aşa cum se întâmplă în lumea civilizată. Nu se referă nici la faptul că „fenomenul politic PDL” are o conducere, validată printr-o Convenţie Naţională, acum un an, în frunte cu Emil Boc. Iar echipa MRU – PDL este, de fapt, în viziunea miciurinistă a lui Valeriu Stoica, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Fardat sau nefardat, PDL rămâne un partid în derivă şi nimeni nu suspină, viitor preşedinte al său fiind văzut, mai degrabă, Vasile Blaga, şi nicidecum Mihai Răzvan Ungureanu. Dar asta este altă discuţie. Scăpările de logică şi morală politică ale lui Valeriu Stoica fac loc, însă, unei perverse insinuări: cum să rămâi la putere când nu te mai vrea poporul. Şi Valeriu Stoica recomandă, ca salvatoare, schimbarea măştii. Pozând în iniţiator al procesului de reanimare al dreptei, când aceasta este, în toate sondajele de opinie, la pământ, mai dovedeşte un lucru, acela că nu dă doi bani pe ideea de democraţie, firavă încă pe malurile Dâmboviţei, şi singura sa opţiune este rămânerea la putere. Restul sunt baliverne. Una din limitele pe care un sistem democratic le impune întotdeauna puterii este limita de timp. Cu astfel de antrenori, „anarhia organizatorică din PDL” are toate şansele să se perpetueze. Fiindcă asta e realitatea: Valeriu Stoica cochetează cu anamorfoza. Şi, dacă ne miră ceva, este că nu introduce în discuţie şi „interesul naţional”. Scandalurile interminabile pe seama privatizărilor, anunţate de MRU, dovedesc din plin acest lucru. Adică, exact „interesul naţional” tulbură somnul …dreptei. Chiar dacă cifrele pot fi interpretabile, guvernarea de stânga (2000-2004) a fost mult mai bună decât guvernarea de dreapta, pe care o avem cam din 2005 încoace. Şi raportul ICCV „Calitatea vieţii 2010” este sugestiv din acest punct de vedere. Cu toate acestea, Valeriu Stoica, şi nu e singurul, nu are aerul că îşi poate reprezenta o situaţie în care PDL să nu mai fie la putere. Fiindcă puterea se păstrează cu orice preţ.
