Dacă nu există vreo dezbatere serioasă, ca Angela Merkel să aspire la funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, succedându-i lui Jean Claude Juncker, ceea ce n-ar părea o mişcare de neluat în seamă, în schimb avem, de ieri, reluarea unei făgăduinţe a preşedintelui francez, Emmanuel Macron, de a discuta despre Renaşterea europeană, printr-o scrisoare trimisă mai multor publicaţii europene, dar şi fiecărei ţări membre UE. Încă de la sfârşitul anului trecut, Emmanuel Macron promitea „un proiect european renovat”, semn că doreşte a juca un rol major într-o Uniune Europeană ameninţată. Momentul ales este însă unul delicat: pe de o parte ne aflăm în apropierea viitoarelor alegeri europarlamentare, decisive pentru viitorul Europei, dar şi al preşedintelui francez, pe de altă parte, potrivit sondajelor din ţara sa, Emmanuel Macron nu înţelege gravitatea crizei „vestelor galbene”, o criză socială inedită, care îi deturnează proiectul. Este adevărat, a mai crescut în sondaje, aflându-se undeva la 28% opinii favorabile. Nu este prima tentativă a liderului de la Elysee, de a aduce în discuţie propria viziune, proiectul de arhitectură al Uniunii, fiindcă l-a mai făcut cunoscut la 26 septembrie 2017, într-un discurs pronunţat la Sorbona, când vorbea de Europa suverană, unită şi democratică. De data aceasta ţine seama de momentul neliniştitor pe care îl traversează Uniunea Europeană, pe care îl etichetează ca fiind grav. „Brexitul este simbolul acestui pericol, simbol al crizei care nu a ştiut să răspundă nevoi de protecţie a popoarelor în faţa marilor şocuri care au zdruncinat lumea contemporană. Totodată este un simbol al riscului european. Riscul nu este apartenenţa la Uniunea Europeană, ci minciunile şi iresponsabilitatea care pot să o distrugă. Cine le-a spus britanicilor adevărul despre viitorul lor după Brexit? Cine le-a vorbit despre pierdera accesului la piaţa europeană? Cine a evocat riscurile la care se expune pacea din Irlanda, dacă se revine la graniţele din trecut?”. În acest context, Emmanuel Macron decretează: este momentul Renaşterii europene, de aceea rezistând tentaţiilor de închidere în sine şi de dezbinare, propune trei piloni pe care trebuie să se reazeme construcţia Renaşterii europene: libertatea, protecţia şi progresul. Tonalitatea scrisorii nu este una agresivă. În iunie 2017, într-un interviu pentru mai multe cotidiene europene, Emmanuel Macron afirma: „Europa nu este un supermarket, Europa este un destin comun. Ţările care nu respectă regulamentele trebuie să tragă consecinţele politice”. Polonia şi Ungaria nu au apreciat declaraţia. Chiar dacă gândeşte la fel, în aceeaşi cheie, de data aceasta preşedintele francez se exprimă altfel. Insistă pe o bună coabitare a divergenţelor. Nu mai etichetează în bune şi rele ţările europene, şi recunoaşte că Franţa însăşi traversează un clivaj între naţionalişti şi progresişti. Consideră naţionalismul drept un impas. De altfel se va deplasa în Polonia înaintea alegerilor europene. Nu şi la Budapesta. A discutat deja cu Giuseppe Conte, premierul Italiei, şi, bineînţeles, cu Angela Merkel, cancelarul german în recenta vizită a acesteia de la 27 februarie a.c. Ceea ce răzbate din concisa epistolă, a cărei paternitate şi-o asumă este că vrea să exercite rolul de leadership al Europei, fără timiditate, dar şi fără o viziune hegemonică. În numeroase vizite efectuate de la începutul mandatului său a dat un semnal, acela că nu mizează doar pe relaţii privilegiate cu Germania. Acum a dat „plecarea”. Premierul român, Viorica Dăncilă, în deschiderea şedinţei de Guvern, de ieri, a salutat textul scrisorii. O scrisoare care evită sau minimalizează chestiunea imigraţiei masive, şi care a generat ceea ce bine se ştie. Şi epistola mai are, pe lângă meritele enunţate, o „scăpare”: asumându-ne un destin comun, prin libertate, protecţie, progres, într-adevăr nu avem dreptul să fim somnambuli într-o Europă vlăguită. Şi nu ne mai putem complace în rutină şi invocaţie. Dar trebuie ascultate şi luate în seamă vocile tuturor statelor membre, găsită o „mediană”, dacă ne putem exprima aşa, a tuturor punctelor de vedere. Ca să putem vorbi de recăpătarea controlului asupra propriului destin, cum se exprima preşedintele francez în scrisoarea sa. Atunci, trasarea căi Renaşterii europene nu va mai fi o dificultate. De altfel, înainte de finele acestui an se vorbeşte de o Conferinţă pentru Europa, unde să fie propuse schimbările de care proiectul politic are nevoie, fără niciun tabu, nici măcar revizuirea tratatelor.
