Premierul Viorica Dăncilă nu se dă în vânt după mediatizare, şi rare sunt interviurile in extenso acordate. Din raţiuni subînţelese, România deţinând preşedinţia rotativă a Consiliului UE, nu a refuzat un interviu pentru Politico.eu, care face priză la Uniunea Europeană. Şi a spus câteva lucruri, nu multe, nu deranjante, nu forţate, ci aşa cum le gândeste şi le-a mai reitarat în diverse ocaziii. Viorica Dăncilă, în pofida a tot ceea ce se spune despre persoana ei, are demnitate şi o calitate aparte, să nu-i spunem inebralabilă, ci să folosim un sinonim al termenului, e fermă, neclintită, când îşi apără ţara cu fervoare în orice împrejurare. Că pentru mulţi asta nu e de ajuns, asta e o altă poveste. Mai ales că această ţară trebuie transformată într-o zdreanţă morală ca să fie „demnă” de statutul de mâna a doua în UE, recunoscându-şi greşelile precum vechea gardă bolşevică şi floarea armatei roşii, înainte de a fi executate sau deportate în gulagul morţii, când erau aduse în starea de a mărturisi că înţeleg greşelile şi se căiesc şi merg la zid iubind din inimă partidul şi pe liderul său. Nimic din toate acestea: premierul Viorica Dăncilă a vorbit clar şi răspicat de standardele duble ale UE, care a criticat România din cauza corupţiei şi intervenţiei „disproporţinate” a jandarmenriei la protestele anti-guvernamentale din august 2018. Şi a adus în discuţie doamna Viorica Dăncilă, altminteri o pro-europeană convinsă, ce se întâmplă cu „vestele galbene” din Franţa, ajunse la „actul XIII” şi un bilanţ cu peste 13 morţi şi sute de răniţi, felicitate de însuşi şeful statului fiind forţele de ordine. Geamurile de cristal fals ale democraţiei elitiste, totalitare şi globaliste sunt făcute ţăndări. Dar acolo unde se proferează acuze aiuritoare la adresa României, se probează liniştea deplină când e vorba de Franţa, de Spania, Germania (vezi Chemnitz) şi nu mai continuăm cu exemplele. Premierul Viorica Dăncilă, după vreo 9 ani ca europarlamentar român, din care 8 ca lider de grup, ştie cum se fac şi desfac jocurile şi la Parlamentul European. Încât, şi în interviul pentru Politico.eu nu s-a arătat impresionată de sugestia belgianului Guy Veerhostadt, liderul grupului ALDE, în octombrie 2018, de a nu „urma exemplele rele” reprezentate de Polonia şi Ungaria. A vorbit şi de menţinerea anacronică a Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV), reamintind că are cunoştiinţă de acte mari de corupţie şi în Franţa, Olanda şi în Germania, şi nimeni nu a recomandat introducerea unui astfel de mecanism şi acolo. Politico.eu scrie că România s-a confruntat cu critici din ce în ce mai mari, din partea Comisiei Europene şi Parlamentului European, pentru că ţările est-europene se retrag în lupta împotriva corupţiei şi se îndreaptă spre aceeaşi cale iliberală. O afirmaţie, de duzină, devenită clişeu, fără nicio acoperire. În fine, eterna obsesie – indusă – a imparţialei „publicaţii”: PSD-ALDE împing modificările legislative pentru a slăbi independenţa sistemului judiciar şi pentru a ajuta politicienii acuzaţi de corupţie, inclusiv social-democraţi, cum ar fi Liviu Dragnea. Cântarea asta, făcută de „lăutari” de-ai noştri, trimişi în Parlamentul European, nu merită niciun comentariu. Există în schimb o nedumerire: în mai multe rânduri, şi Frans Timmermans, şi comisarul european pentru Justiţie, Vera Jukova, şi nu au fost singurii, au venit la Bucureşti pentru discuţii lămuritoare cu ministrul de resort, Tudorel Toader. Acum, ori n-au înţeles nimic din explicaţiile primite, ori din ipocrizie au făcut un joc dublu, îmbrăţişând recomandările MCV, şi acestea cu dichisul lor. Viorica Dăncilă a dat un interviu bun, de premier stăpân pe sine, lipsit de complexe, conştient de responsabilităţile pe care le are, într-un moment în care ţara sa deţine preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Din păcate, cu mici excepţii, în jurul interviului său – reuşit – se păstrează tăcerea. Asta ca să ştim cum stăm.
