„Mi-a plăcut foarte mult să lucrez la Craiova cu actorii minunați și echipa incredibilă de tehnicieni. Abia aștept să mă reîntorc!”, îi scrie regizorul american Robert Wilson managerului Teatrului Naţional „Marin Sorescu”, Mircea Cornişteanu. „M-am bucurat foarte mult să lucrez în frumosul vostru teatru. Aveți o companie fantastică – actorii împreună cu tehnicienii – și ați reunit o echipă minunată pentru această foarte exigentă și provocatoare producție. Sunt sigur că va fi un show spectaculos!”, adaugă co-regizorul Tilman Haecker, din Germania. Mai mult decât un simplu gest de politețe, considerând după gratulațiile făcute, mesajele au sosit prin poșta electronică la doar câteva zile după încheierea celei dintâi etape a repetițiilor la „Rinocerii”, de Eugène Ionesco – primul spectacol pe care reputatul regizor Robert Wilson îl montează pe o scenă din România.
Creator complex – cunoscut ca regizor, interpret, coregraf, pictor, sculptor –, Robert Wilson este un artist avangardist, ce nu ţine seama de graniţele între genurile teatrale, cum nu ţine nici de cele geografice. Una dintre cele mai bune „dovezi” este că din echipa cu care lucrează fac parte profesionişti din şase ţări: dramaturgul Konrad Kuhn din Austria, creatorul de costume Jacques Reynaud din Franța, co-regizorii Tilman Haecker din Germania și Charles Chemin din Franța, light-designerul A.J. Weissbard din Italia, video-artistul Tomek Jeziorski din Polonia și compozitorul Adam Lenz din S.U.A.
A lucra cu artistul american şi cu toţi aceşti apreciaţi creatori a fost o experienţă pentru colectivul artistic al Teatrului Național din Craiova (TNC). Ba chiar o provocare, căreia cel puţin până acum i-au făcut faţă cu brio! „Suntem pe o altă planetă în momentul de faţă, după modul în care lucrează Robert Wilson! (…) E atât de deosebit de tot ceea ce ştiam noi… Şi teatrul din Craiova ştie multe despre cum lucrează mulţi mari regizori, a umblat mult şi a văzut mult! Dar niciodată – nici eu, nici colegii mei – n-am întâlnit un asemenea mod de lucru. E fascinant, atât prin noutate, cât şi prin substanţa a ceea ce spune, a ceea ce te îndeamnă să faci ca actor”, declara Mircea Cornişteanu în timpul repetiţiilor.
Robert Wilson s-a aflat la Craiova între 13 şi 24 ianuarie, timp în care a organizat un casting şi a făcut primele repetiţii pentru spectacolul cu renumita piesă ionesciană – o metaforă a însingurării omului în mijlocul semenilor săi. A oferit rolurile principale, Berenger şi Jean, actorilor Valentin Mihali şi Claudiu Bleonţ şi, odată cu ele, responsabilitatea unei reuşite fără echivoc. Căci, de-a lungul timpului, nu puțini artiști au abordat „Rinocerii” pe scenele teatrelor din România, însă nici o variantă nu a avut totuşi ecoul montării lui Lucian Giurchescu, din urmă cu 50 de ani, la Teatrul de Comedie, în care cele două personaje erau interpretate cu atâta măiestrie de Radu Beligan şi Ion Lucian. După o reprezentaţie la Paris – îşi aminteşte maestrul de Cartea Recordurilor al teatrului românesc –, Eugène Ionesco i-a făcut o mărturisire de neuitat. „Ești cel mai bun interpret al piesei mele, mai bun decât Laurence Olivier și decât Jean Louis Barrault! Dar nu pot să povestesc lucrul ăsta presei, pentru că sunt prieteni cu care am contacte literare. Lucrez cu ei și nu pot să fac o asemenea declarație, că i-ar jigni profund. Da’ pot să-ţi spun ţie între patru ochi. Să ţii minte că ai fost mai bun decât ei, eşti cel mai bun”, i-ar fi spus dramaturgul actorului Radu Beligan.
Revenind la distribuţia spectacolului de la Teatrul Naţional din Craiova, aceasta îi include pe Ilie Gheorghe, Valer Dellakeza, Ion Colan, Mirela Cioabă, Tamara Popescu, Angel Rababoc, Nicolae Poghirc, Valeriu Dogaru, Constantin Cicort, Iulia Colan, Raluca Păun, Monica Ardeleanu, George Costea, Iulia Lazăr şi Dragoş Măceşeanu. Chiar şi pentru figurație au fost alese nume cunoscute, din dorinţa actorilor de a face parte din echipa care realizează spectacolul.
Modul concis, aproape matematic, de lucru al celebrului regizor i-a uimit pe toți. De altfel, Robert Wilson este considerat, în lume, unul dintre creatorii – foarte rari – despre care se poate spune că, după ei, nimic nu va mai fi ca înainte în domeniul teatrului. „Te pune în situaţiile spectacolului încă de la început. Din primul contact cu scena ai parte de muzică, de decor, de tot ceea ce vei avea la spectacolul propriu-zis, fără să spui un cuvânt. El porneşte de la tăcere, îşi face spectacolul fără să-i pună pe actori să rostească textul. Spectacolul se creează numai din mişcare şi din imagine, sunet, lumină, urmând ca această formă să fie umplută de text abia în partea a doua a programului de repetiţii. Ceea ce v-am zis, că suntem parcă pe o altă planetă, spune tot”, adăuga Mircea Cornişteanu.
Robert Wilson este aşteptat să revină la Craiova pe 2 iunie şi să continue repetiţiile timp de o lună la „Rinocerii”, premiera urmând să aibă loc pe data de 4 iulie. Spectacolul este, fără îndoială, unul dintre cele mai ambițioase proiecte teatrale pe care TNC le-a derulat vreodată şi cu care Craiova chiar se poate mândri încă de pe-acum că este o capitală culturală europeană. «Proiecte de nivelul acestuia, ca şi cel în care este implicat un alt regizor important american, Peter Schneider, care a realizat aici spectacolul „HOT L Baltimore”, nume cunoscute în toată lumea, după părerea mea pot aduce foarte multe puncte în această competiție pentru statutul de capitală a Europei în plan cultural», consideră managerul TNC.
Regizorul Robert Wilson a mai fost de câteva ori în România, iar la Teatrul Național „Marin Sorescu” i s-au jucat două spectacole, în cadrul Festivalului Internațional „Shakespeare”: „Femeia mării”, de H. Ibsen, în 2008, și „Sonetele lui Shakespeare”, prezentat de „Berliner Ensemble” (Berlin), în 2012. În anul 2010, Wilson a susținut la teatrul craiovean conferința „Have I been here before?”, cu ocazia prezentării filmului spectacolului său „Hamlet – Un monolog”, realizat la Alley Theatre în 1995, în regia şi interpretarea sa.
Numit „cel mai important om de teatru al avangardei americane” – şi chiar mondiale – Robert Wilson s-a născut la 4 octombrie 1941, la Waco (Texas). După studii de administrare a afacerilor la Universitatea din Texas (1959-1962), a urmat cursuri de arhitectură şi pictură, dedicându-se apoi artei spectacolului. Pentru Robert Wilson, care a şocat deopotrivă la primele spectacole montate în America şi la Paris la începutul anilor ’70, totul începe de la componenta vizuală.
„Fireşte, încep cu desenele. Pentru Beckett sau Shakespeare, teatrul constă înainte de toate în punerea în scenă a unui text literar. Pentru mine, dimpotrivă. Pe mine mă interesează mai întâi componenta vizuală, adică un aranjament arhitectural de elemente, indiferent dacă acestea sunt sunete, obiecte, mişcări sau un tablou”, mărturiseşte Robert Wilson. Această concepţie străbate în toate spectacolele de teatru şi operă pe care le-a montat regizorul american.
„A lucrat în cele mai importante instituţii de spectacol ale lumii. De asemenea, și-a expus operele, ca artist vizual, în mari muzee – chiar în prezent are o expoziţie în Paris, la Luvru. Așadar, a avut contact cu cei mai mari artişti, a fost apreciat pe toate meridianele. (…) Este o personalitate extraordinară, care vorbeşte pe înţelesul tuturor, artiştii îl pot pricepe imediat. El arată, când cuvintele nu sunt suficiente, ce şi cum trebuie făcut, pentru că este şi un actor excepţional”, spune managerul TNC. La Craiova, Robert Wilson nu a uimit numai prin modul său unic de lucru, ci şi prin rigoarea autoimpusă în program, strict organizat între hotel şi repetiţiile la teatru.
Ce fel de persoană este Robert Wilson? L-aţi văzut relaţionând cu actorii, dar l-aţi cunoscut mai bine şi din alte contexte…
Mircea Cornișteanu: Da, îl cunosc de multă vreme, de ani de zile. Este un om calm, un om care munceşte enorm şi care nu are vreme de pierdut. Nu socializează, ca să zic aşa, nu merge la cârciumă după repetiţie… El lucrează concomitent la multe proiecte, are agenda făcută pe ani de zile şi trebuie să se pregătească mereu pentru ce va urma. Pe lângă munca de zi cu zi la proiectul în care este implicat, el gândeşte şi în perspectivă. De exemplu, l-am adus de la Bucureşti: tot timpul a dictat e-mailuri asistentului lui personal, legate de alte proiecte. Trei ore, cât am făcut până la Craiova, am discutat aproximativ zece minute, restul a tot dictat e-mailuri…
La Craiova cum și-a împărțit timpul, la fel de strict?
Mircea Cornișteanu: Da. A stat la hotel, unde a și lucrat, apoi venea la teatru. Asistenţii săi pregăteau de seara repetiţia de a doua zi. Discutau cu creatorul de costume – care e un mare artist, Jacques Reynaud, din Franţa, cel care a realizat costumele la nenumărate spectacole, printre care şi „Sonetele lui Shakespeare” pe care craiovenii l-au putut vedea în Festivalul Internațional „Shakespeare” din 2012 –, cu light-designerul A.J. Weissbard, creatorul de lumini, asistentul de regie, de sunet, cu compozitorul. În aşa fel încât, a doua zi, când el venea la repetiţie, lucrurile să fie în mare parte pregătite.
Timp de peste zece zile, cât a petrecut la Craiova, Robert Wilson n-a avut vreme să descopere oraşul şi nici publicul de-aici, cel dintâi care îi va vedea spectacolul „Rinocerii”. „Această piesă se adresează oamenilor din toată lumea. El nu face spectacole numai pentru Craiova. Nu e obligatoriu să cunoască realitatea contemporană a României. El se adresează celor interesaţi de soarta omului în general, celor care pot înţelege că proliferarea răului poate şi trebuie să fie stopată şi asta nu se poate decât prin rezistenţa individuală. Asta o pot înţelege şi craiovenii, şi cei din Franţa, şi cei de oriunde”, consideră Cornişteanu.
În Craiova, Wilson a solicitat cazare la un hotel confortabil și cu cât mai multe facilități și a cerut să i se asigure zilnic transportul la și de la teatru. Condiții, de altfel – ca și onorariul –, prevăzute contractual. Că nu va găsi aici standardele din alte orașe europene și nici nu i se vor oferi onorariile de la Opera din Paris ori Covent Garden, a acceptat în cele din urmă. „A înţeles că nu putem să plătim atât de mult. Dar, după ani de zile în care l-am tot curtat să vină, a înţeles şi cât e atât de dorit aici, la Craiova. Altfel, fără îndoială, este un creator foarte scump…”, recunoaște managerul TNC.
Vorbim de un anume nivel… Robert Wilson este un tip pretenţios în relaţiile profesionale. Dar în general?
Mircea Cornișteanu: Altfel este un tip modest… Eu am fost, anul trecut, la „The Watermill Center”,lângă New York, la un workshop dedicat spectacolului „Rinocerii”, și l-am cunoscut și mai bine. Umblă îmbrăcat modest, cu picioarele goale, la fel cum fac toţi ceilalţi care sunt în clădirea respectivă – asta e „obligaţia” tuturor –, mănâncă la mese comune…
A avut vreo solicitare expresă aici, în Craiova? Oamenii care sunt obişnuiţi cu un anume standard vor anume condiţii…
Mircea Cornișteanu: Evident! Sunt condiţii contractuale. Pentru că acesta este nivelul lui… Nu călătoreşte decât cu clasa I la zborurile transatlantice și cu Business Class la zborurile europene. Nu locuieşte decât la hoteluri de 5 stele – Craiova nu are, aşa că, evident, a locuit la un hotel de 4 stele. Trebuie transportat la și de la hotel cu maşina. Transferul de la Bucureşti la Craiova şi înapoi trebuie făcut cu o maşină comodă. Înţelege că unele standarde pe care le găseşte la Paris nu le poate găsi la Craiova. Şi reacţionează şi acţionează ca atare.
Este, fără îndoială, un regizor scump. Dacă a acceptat să lucreze la Craiova înseamnă că i-ați oferit o sumă considerabilă?
Mircea Cornișteanu: Nu vă pot spune sume. Dar este, fără îndoială, un creator foarte scump! Însă a acceptat să monteze aici pentru că până la urmă a înţeles că e atât de dorit la Craiova, după ani de zile în care l-am tot curtat să vină. A mai fost de câteva ori și, văzând cum a fost primit, văzând corpul tehnic care l-a ajutat mereu să-şi pună în scenă producţiile cu care a fost invitat, văzând că lumea de-aici e atât de interesată de ce face el, a înțeles că a-şi pune numele alături de Teatrul Naţional din Craiova nu îi coboară cu nimic standardul pe care îl are atunci când apare pe afişul Metropolitan Opera.
A înțeles, de asemenea, că România nu e Franţa, nu e Germania, nu e America și că nu putem să îi plătim atât de mult. Și el, dar şi toţi colaboratorii săi, lucrează la Craiova pentru sume considerabil mai mici decât cele pe care le primesc în alte teatre sau în alte instituţii de spectacol ale lumii. La Opera din Paris sau la Metropolitan sau la Covent Garden, unde a lucrat, sumele pe care le-a pretins şi le-a primit sunt incomparabil mai mari decât cele pe care le-a cerut aici. Deşi munca, pentru el, e aceeaşi…
Spectacolul cu piesa „Rinocerii”, de Eugen Ionescu, este, cu siguranță, unul dintre cele mai ambițioase proiecte teatrale pe care Naționalul craiovean le-a derulat vreodată. Instituția este singura din România și printre puținele din Europa în care Robert Wilson a acceptat să pună în scenă un spectacol. Deși marea provocare pentru TNC nu este doar din punct de vedere artistic, ci și financiar, o producție sub o asemenea semnătură merită toate investițiile.
„Un spectacol cu o piesă de Eugène Ionesco pusă în scenă de un celebru regizor ca Robert Wilson sunt sigur că va fi invitat la marile festivaluri ale lumii. Iar invitațiile astea se fac pe bani. Vom recupera, sunt convins, cea mai mare parte din investiție din onorariile primite în străinătate. Și n-o să-l vindem ieftin, pentru că o producție Wilson nu e ieftină!”, declara conducerea TNC încă din luna septembrie a anului trecut.
Până la reluarea repetițiilor, în luna iunie, vor intra în lucru costumele și decorurile pentru spectacol și vor trebui procurate echipamente de sunet şi lumini şi video. O altă provocare, căci dotarea tehnică a Teatrului Național din Craiova – precară, ca a mai tuturor teatrelor din România – nu corespunde cerințelor unui mare artist ca Robert Wilson. Multe dintre echipamentele de care regizorul are nevoie pentru montarea spectacolului „Rinocerii”, foarte costisitoare, vor trebui fie achiziționate, fie împrumutate.
La ce festivaluri din lume vă doriți să fie văzuți „Rinocerii”?
Mircea Cornișteanu: Spectacolul va circula… Deja există o intenţie a unei mari firme din Italia de a-l impresaria. Şi relaţiile acestei firme ne vor duce, sper, pe multe meleaguri. De asemenea, între 11 şi 14 februarie mă voi afla la Oslo, la Teatrul Naţional / Det Norske Teatret, unde Robert Wilson a realizat un spectacol în 2006. La solicitarea mea, cei de-acolo s-au arătat interesaţi să fie co-producători. Asta înseamnă că spectacolul va ajunge şi în Norvegia. Independent de firma italiană de care vorbeam.
Cum veți procura echipamentele tehnice solicitate de Robert Wilson şi echipa sa?
Mircea Cornișteanu: Vom vedea… Pentru că sunt foarte scumpe. Unul din scopurile propunerii de co-producţie pe care am făcut-o teatrului norvegian este ca ei să ne ajute cu aceste echipamente. Nu ştiu dacă cu toate, dar măcar cu o parte din ele. Pentru că e vorba de sume mari…
