„Un iresponsabil nu mai este un cetăţean”, a conchis preşedintele francez Emmanuel Macron, într-un interviu pentru „Le Parisien”, după ce afirmase –între altele- că le va face zile fripte, până la capăt, celor nevaccinaţi, circa 5 milioane la număr, adică 8-9% din populaţia ţării. Interviul a declanşat o aprinsă polemică, un tsunami politic, o ploaie de reacţii de indignare, cu doar trei luni până la alegerile prezidenţiale. Nu puţini au admirat curajul preşedintelui francez, exasperat după doi ani de confruntare, aproape inoperantă cu Covid-19, care a provocat moartea a milioane de persoane, nu doar în Franţa ci în lumea întreagă. Adversarii lui Emmanuel Macron au sărit ca arşi, profitând de situaţia ivită. Să repetăm: enervat de refuzul câtorva milioane de francezi de a se vaccina, Emmanuel Macron s-a declarat adversarul acestora, într-un moment în care al 5-lea val, exacerbat prin varianta Omicron şi-a anunţat prezenţa. Vaccinarea, vaccinarea şi paşaportul vaccinal, deşi dezbaterea proiectului de lege, aflat în Adunarea Naţională, a fost suspendat. Momentan. Nu polemica aprinsă de pe scena politică din Hexagon, care speculează unele expresii neobişnuite în retorica preşedintelui francez interesează, ci curajul acestuia şi similitudinile cu ceea ce se întâmplă la Bucureşti. E adevărat, Macron a vizat fără menajamente aproape întreaga clasă politică cu excepţia bineînţeles a formaţiunii sale (LRM), tocmai pentru blocarea transformării certificatului verde într-un paşaport vaccinal. Aşadar, nu suntem originali, prin protestele cam otova din Capitală. Într-o altă ordine de idei, Emmanuel Macron nu poate fi bănuit că e sufocat de proastă creştere, paloare intelectuală sau frecvente derapaje retorice. Dimpotrivă, chiar este o persoană erudită. Poate că afirmaţia „un iresponsabil nu este un cetăţean” merită analizată, nu după cum sună, fiindcă sună abraziv, ci prin subtextul ei, adică vădita frustrare faţă de reticenţa celor nevaccinaţi. De altfel, un lider al LRM, fostul ministru de Interne, Christophe Castaner, e de părere că „francezii au nevoie ca lucrurile să le fie spuse în faţă”. La noi, impunerea certificatului verde la locul de muncă, potrivit afirmaţiilor liderului social-democrat Marcel Ciolacu, are puţine şanse să fie introdus, întrucât nu există un consens în ceea ce priveşte obligativitatea vaccinării. În actualul context Alexandru Rafila, ministrul Sănătăţii, a venit cu o abordare deloc dură şi anume o propunere legislativă „stop Covid”, adică introducerea certificatului verde, doar în momentul în care incidenţa înregistrează creşteri, pentru a nu se ajunge la lockdown. Spre deosebire de Macron, Marcel Ciolacu opinează că nu trebuie pusă presiune pe români să se vaccineze –ceea ce e greu de înţeles- fiindcă sunt alte măsuri care pot fi luate pentru stoparea valului 5. Nu le enumeră. Dacă Macron e disperat, Ciolacu rămâne calm şi imperturbabil, şi între a fi ferm pe o chestiune şi a umbla cu fofârlica, aşa cum se spune, nu e vorba de fiţe intelectualiste, ci de o anumită atitudine, tranşantă, elaborată, branşată unei realităţi concrete neliniştitoare. Pe care o cunoaştem.
