Ahvazul, oraşul din sud-vestul Iranului, capilata Khuzestanului, provincie martir a războiului Iran-Irak (1980-1988) în cursul căreia s-a lansat generalul Qassem Suleimani, a arborat ieri drapelul roşu (culoarea martirilor) şi verde (culoarea Islamului) pentru un ultim omagiu adus comandantului forţei Quds, unitatea de elită a Gardienilor Revoluţiei, armata ideologică a Republicii Islamice. Agenţia de presă Irna vorbea de o mulţime numeroasă, iar agenţia Mehr, apropiată ultra-conservatorilor pomenea de un număr incredibil de participanţi, în timp ce televiziunea de stat menţiona „o mulţime glorioasă”. Bărbaţi şi femei îl plângeau pe generalul cu barbă grizonată, arhitectul strategiei iraniene în regiune –patronul forţei Quds, braţul armat al Iranului în Orientul Mijlociu, lovindu-se cu pumnii în piept şi proferând mesaje anti-americane, reluate cu insistenţă de televiziunile iraniene. Autorităţile de la Teheran au decretat trei zile de doliu naţional şi ieri de la primele ore ale dimineţii televiziunea de stat a difuzat un program special de omagiu naţional. Înhumarea este prevăzută pentru marţi în oraşul natal Kerman din nord-estul ţării. Uciderea lui Soleimani, căruia Iranul i-a jurat răzbunare, a şocat Republica Islamică şi prefigurează un nou război în Orientul Mijlociu. Preşedintele american Donald Trump care a ordonat asasinarea generalului a anunţat încă de sâmbătă că SUA au selectat 52 de site-uri de înalt nivel economic sau importanţă culturală din Iran pe care le vor lovi foarte rapid şi dureros dacă Republica Islamică atacă personalul sau site-uri americane. El a mai spus că cele 52 de site-uri iraniene corespund la o manieră simbolică numărului de americani, reţinuţi ca ostatici timp de un an la ambasada SUA din Teheran. Se prefigurează cu claritate o ripostă –limitată sau de anvergură- a Iranului care ar putea să arunce în aer Orientul Mijlociu afectând orice echilibru geo-strategic. Nu este clară deocamdată poziţia marilor puteri, Franţa şi Germania, pe de-o parte, Rusia, Turcia şi Irak pe de altă parte. Ceea ce ştim este că preşedintele Emmanuel Macron s-a întreţinut telefonic, încă de vineri, cu Vladimir Putin exprimându-şi îngrijorarea faţă de situaţia din Orientul Mijlociu, convenind asupra necesităţii neescaladării periculoase a tensiunilor din regiune. În Irak tensiunile dintre suniţi şi şiiţi ar putea să explodeze, cât de curând încât pacificarea ţării să devină o misiune imposibilă. Citat de agenţia oficială Irna, generalul de divizie Abdolrahim Monssavi, comandantul-şef al armatei iraniene, a spus că SUA trebuie să aibă curajul să pună în execuţie ameninţările sale. Rachete şi obuze de mortiere au lovit zona verde a Bagdadului unde se află ambasada americană, dar şi o bază militară din nord unde se află staţionaţi militari americani. Ieri, parlamentul iranian, dominat de şiiţi pro-Iran, a votat o rezoluţie prin care cere guvernului plecarea soldaţilor americani. Cu toate acestea există şi la Bagdad o nemulţumire, îndeosebi din partea tinerilor, faţă de imobilismul politic, dar şi ingerinţa iraniană. Miliţiile pro-iraniene precum Hach al Chaabi, integrată în armata regulată continuă să apere regimul irakian, cu legături în Siria şi Libia dar mai ales la Teheran. Uniunea Europeană cu Franţa în frunte îşi vede năruite eforturile pentru menţinerea acordului pe dosarul nuclear iranian. Asta e deja o certitudine. Succesorul generalului Qassem Suleimani a fost numit Ismail Qaani, fost adjunct al forţei Quds, de către ghidul suprem, ayatolahul Kamenei descriindu-l ca unul dintre comandanţii cei mai decoraţi. Pe Twitter Donald Trump a scris că Iranul n-a câştigat niciodată un război, dar nu a pierdut nici o negociere. O îngrijorare teribilă devine tot mai evidentă, şi după scurgerea perioadei de doliu naţional, eşte aşteptată reacţia Teheranului, dacă nu cumva un inspirat joc diplomatic va calma lucrurile, mai ales că Mike Pompeo, şeful diplomaţiei americane, pe Twitter, în discuţiile cu omologii britanic şi german, Dominik Raab şi Heiko Maas, a asigurat că SUA doresc dezescaladarea tensiunilor cu Iranul.
