Pe ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, 40 de ani, licenţiat în Teologie ortodoxă, cu un master în Doctrine şi Cultură şi un doctorat în Filosofie, l-am cunoscut… citindu-l, în revista condusă de scriitorul Augustin Buzura. A făcut parte şi din „cabinetul Ponta”, nu pentru multă vreme, fiind de fapt unul din puţinii miniştri preluaţi, dintr-o ofertă deloc sărăcăcioasă. Când eseistul Andrei Pleşu, până la urmă un reper al vieţii publice şi academice, deloc sedus de valorile intelectuale ale stângii româneşti, îi apreciază performaneţele de la ministerul Culturii („Nelinişti vechi şi noi”, Ed. Humanitas 2016), înseamnă că Liviu Dragnea sau cine a venit cu propunerea respectivă, chiar a nimerit-o. Preluând portofoliul Culturii şi Identităţii Naţionale, cu aproape doi ani înainte de centenarul Marii Uniri, ministrul Ionuţ Vulpescu chiar a propus un capitol special al programului de guvernare, dedicat acestui eveniment definitoriu pentru identitatea noastră ca naţiune. Un proiect naţional, care între altele – înţelepciune, toleranţă prin dialog şi respect reciproc, solidaritate şi bună guvernare – propune o „autostradă culturală”, care să lege, prin manifestări înrudite, Bucureştiul, Alba Iulia, Chişinăul şi Cernăuţiul, dar şi alte localităţi precum Timişoara, Lugojul, Blajul, Aradul, Sibiul, Iaşiul, Craiova şi Constanţa. Deşi marginalizată, în mai toate guvernările, Cultura are, de această dată, „omul potrivit”, desemnat să-i gestioneze strategia elaborată de profesionişti acreditaţi. Pentru Ionuţ Vulpescu inteligenţa şi compentenţa constituie resurse la fel de trebuincioase precum banii. Fără cultură, fără o identitate românească şi europeană la gurile Dunării, nu va mai fi nimic de apărat. Deşi a avut o abordare corectă, în toată povestea legată de achiziţionarea „Cuminţenia pământului”, opera lui Brâncuşi, scoasă la vânzare, n-a reuşit, finalizarea demersului, din motivele cunoscute. „A jucat”, însă, cinstit. Şi ajungând aici, să mai spunem ceva. Admiraţia sa mărturisită, dintre echipele de fotbal, pentru Universitatea Craiova şi FC Liverpool – aceasta este ordinea –, iar dintre marii fotbalişti dintre Ilie Balaci şi Steven Gerrard, ca şi dorinţa de a cânta pe Anfield „You will never walk alone”, ca să nu mai pomenesc de ispititoarele gusturi cinefile (Casablanca, Zorba Grecul, Ghepardul, Parfum de femeie ş.a.m.d.), dar şi de atâtea şi atâtea inefabile popasuri turistice descrise cu har, toate acestea reţinând atenţia, nu fac altceva decât să relegitimeze într-un fel sintagma „România normală”, frecvent folosită de tânărul premier, Mihai Sorin Grindeanu, aceasta alături de ministrul Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, şi ministrul de Interne, Carmen Daniela Dan, reprezentând „oferta de cadre locală”, într-un guvern, abia instalat. Care are un intelectual veritabil în Ionuţ Vulpescu şi, cu certitudine, nu e singurul.
