Nu uşor, dar în cele din urmă, după aproape 10 ore de discuţii, în contradictoriu, Camera Comunelor a acceptat propunerea premierului David Cameron de a susţine coaliţia internaţională, solicitată de preşedintele francez Francois Hollande, contra jihadiştilor Daech şi primele 4 Tornado, aparţinând Royal Air Force au decolat noaptea de la baza Akrotiri, din Cipru, pentru a lovi ţinte din câmpul petrolier Omar, la 50 de km de frontiera irakiană. O participare a Marii Britanii are o importanţă simbolică, dar şi o utilitate operaţională, fără a schimba însă cursul războiului, subliniază analiştii britanici, care în general deplâng “reacţia impulsivă” relevând anemia justificării “de a nu rămâne în afară”. La rândul său Germania s-a angajat, la o manieră inedită, în coaliţia anti-Daech şi Bundestagul a acceptat planul Angelei Merkel, care dispune oricum de o largă majoritate, reunind 503 parlamentari din 630. Proiectul de angajament prevede deplasarea a 1.200 de militari – este cea mai importantă misiune a Bundeswehrului în străinătate – 6 avioane Tornado pentru misiuni de recunoaştere în Siria şi angajarea unei fregate alături de port-avionul Charles de Gaulle. După atentatele de la Paris, Franţa a cerut partenerilor europeni să participe la operaţiuni militare contra Statului Islamic, subliniind că regimul Assad n-are viitor, dar pentru moment, pericolul cel mare îl constituie jihadiştii, prin acţiunile lor teroriste, dovadă ceea ce s-a întâmplat la Paris şi Saint Denis. Olanda ezită, deocamdată, şi expectativa se justifică prin examinarea “tuturor aspectelor politice şi militare”. Ieri, Francois Hollande, s-a aflat pe puntea port-avionului Charles de Gaulle, prezent de 2 săptămâni în Mediterana Orientală, nava amiral a Marinei Naţionale – capabilă de 1.000 de km pe zi – dispunând de un grup aero-naval format din 26 de avioane, din care 18 Rafale Marine şi 8 Super Etendards modernizate. Sunt prevăzute zboruri de recunoaştere şi supraveghere, lovituri planificate, şi tot felul de misiuni. O informaţie recentă: la 20 şi 21 noiembrie au fost efectuate primele zboruri de recunoaştere asupra oraşului libian Syrte, controlat de Statul Islamic. Este o premieră în pregătirea fazelor de operaţiuni într-un teritoriu deja cuprins de haos, cum este Libia sau deja ocupat de Daech. Mobilizarea europeană, contra Daech, a devenit impresionantă. Chiar dacă operaţiunile militare ale occidentalilor nu sunt deplin coordonate cu cele ale Rusiei, acuzată de a nu viza precumpănitor Statul Islamic, ci rebelii sirieni non-jihadişti, pentru salvarea regimului Bashar al-Assad, lucrurile nu stau chiar aşa, opinează Moscova, deja într-un teribil contencios cu Ankara, după doborârea unui bombardier rus de către 2 aparate de zbor F-16, aparţinând forţelor militare turceşti la frontiera cu Siria. Tensiunile au dobândit amplitudine şi mai nou preşedinţia turcă este acuzată de obţinerea unor profituri, prin cumpărarea petrolului Statului Islamic, extras din câmpurile controlate. În septembrie 2014, “New York Times” atrăgea atenţia asupra traseului traficului de petrol al Statului Islamic, iar în iulie 2015 cotidianul britanic “The Guardian” dezvăluia documente prin care unul din principalii lideri Daech, Abou Sayyaf, vânzător de gaze şi petrol, era în legătură directă cu Ankara. Dacă Moscova acuză Ankara, acelaşi lucru îl face la rândul său Ankara, Recep Tayyip Erdogan acuzând Moscova de rolul imens în traficul de petrol. Dar pentru moment, nici o informaţie care să ateste implicarea Rusiei în astfel de operaţiuni, nu a fost oferită. Dacă se încearcă perturbarea operaţiunilor militare anti-Daech, nu se precizează, dar în orice caz o astfel de coaliţie, cum este cea de acum constituită ar trebui să-şi încheie cât mai repede socotelile cu Statul Islamic. Chiar dacă este vorba de un război asimetric, cu destul complicaţii. Fiindcă un factor important, subestimat dacă nu ignorat îl constituie viitorul sunniţilor din Irak şi Siria, pentru care Statul Islamic a stabilit khalifatul său. Sunniţi, majoritari în lumea musulmană, sunt în defensivă în Irak şi Siria, încât se spune că Daech are drept “mamă” intervenţia americană în Irank şi drept tată wahlabismul saudit.
