Ultimele sondaje publicate de mass-media, despre alegerile prezidenţiale americane, n-au făcut altceva decât au adus suspansul la cote maxime, încât experţii comentează cu voluptate cele mai recente variaţii ale pieţelor de pariuri. Cel mai recent sondaj de opinie, realizat de NBC News (30 octombrie – 2 noiembrie), demonstra că Donald Trump şi Kamala Harris erau la… egalitate (49% din intenţiile de vot). În 2016, institutele de sondare n-au reuşit să sesizeze ascensiunea lui Donald Trump, dând-o învingătoare detaşat pe Hillary Clinton, şi de atunci s-au acoperit de ruşine. Cu toate acestea, destule idei preconcepute, despre alegerile americane şi electoratul american, persistă şi modelează prea des dezbaterile. Ceea ce se anticipează, cu un coeficient ridicat de certitudine, este prezenţa ridicată la vot, aşa cum a fost şi în 2020, când s-a spus că au fost atinse niveluri fără precedent, de la începutul secolului XX. Se observă însă în media europeană o vizibilă teamă „a scenariştilor” de revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump. Cum o vorbă românească, îndelung lustruită, spune că „de ce ţi-e teamă nu scapi” să lăsăm astfel de prorociri facile, în plata Domnului şi să invocăm „o pagină” din Giovanni Sartori „Teoria democraţiei reinterpretata” (Polirom), al cărui diagnostic suna cam aşa, şi parafrazez: „Alegătorii au voie să greşească când aleg”. Recitit astăzi textul nu arată vârsta pe care o are. S-ar putea spune că avem ghinion: tocmai când ni s-a dat libertatea de a opta pentru un model sau altul, modelele au intrat în derivă, se şubrezesc, dau semne de oboseală. Când să ne aşezăm, aşezările de până acum ale lumii pălesc. Se spune aproape răspicat, în presa europeană, că prezenţa pe buletinul de vot a lui Donald Trump constituie un semnal alarmant al prăbuşirii unor secţiuni întregi ale sistemului politic al SUA, ca să nu mai vorbim de ce ar însemna o posibilă realegere, la finalul unei campanii agremantată cu insulte fără limită, chiar minciuni de tot felul. I se mai reproşează lui Donald Trump că a jucat pe amnezia care îi înconjoară acum mandatul, cu zgomot şi dezordine, şi nepopularitatea administraţiei aflată la sfârşit de mandat, de care nu se poate decupla adversara sa, democrata Kamala Harris, penalizată îndelung de limitele impuse funcţiei de vicepreşedinte. Judecătorilor conservatori ai Curţii Supreme li se reproşează că au făcut tot posibilul pentru a se asigura că Donald Trump nu trebuie să răspundă în instanţă, înainte de alegerile din 5 noiembrie, la acţiunile sale privind contestarea victoriei lui Joe Biden. Interesant este totuşi un detaliu, deloc insignifiant: unora nu le plac alegerile din SUA, în schimb s-au arătat „satisfăcuţi” pe deplin de cele parlamentare –de dată recentă- din Franţa unde câştigătorii (NFP) au fost trimişi la plimbare. Peste 240 de milioane de alegători, din care 73 de milioane au votat deja, au fost chemaţi la urne, pentru a alege cel de al 47-lea preşedinte al SUA, pe 5 noiembrie. A fost o campanie tumultoasă, cu tentative de asasinat, o schimbare de ultimă oră a candidaturii, în tabăra democrată, dezbateri dramatice şi bătălii în justiţie. Vicepreşedintele american, candidata democrată Kamala Harris, a anunţat că a votat deja prin corespondenţă şi buletinul său de vot a fost trimis în California, statul său de origine. Întrebarea care stăruie este dacă imprevizibilul Donald Trump revine la Casa Albă. O perspectivă deloc entuziasmantă la Bruxelles şi în majoritatea capitalelor europene. Temerile principale: sprijinul pentru Ucraina ar putea scădea, tensiunile comerciale ar fi resuscitate, după ce Donald Trump a comparat UE cu o „mini-China” şi a promis o altă atitudine la nivelul NATO. Campania electorală ar fi costat 15,9 miliarde dolari, PIB-ul Republicii Moldova în 2023. Este suma totală a finanţării cursei pentru Casa Albă, Camera Reprezentanţilor şi Senat, conform proiecţiilor organului de supraveghere Open Secrets care urmăreşte finanţarea publică. Aşteptarea se apropie, aşadar, de punctul terminus: Donald Trump sau Kamala Harris. Unul dintre ei ia în primire Biroul Oval de la Casa Albă, cât de curând. Şi, de ce nu, conducerea… lumii.
