Vineri după o îndelungată aşteptare, liderul libanez al Hezbollah, Sayyed Hassan Nasrallah (63 ani) a rupt tăcerea şi a vorbit, pentru prima dată de la atacul din 7 octombrie. Temerea că va anunţa deschiderea unui nou front, de miliţia sa şiită, o adevărată armată echipată de Iran şi un stoc de mii de rachete, pentru a sprijini Hamas, şi războiul se va extinde în alte ţări din regiune, a fost risipită. Dincolo de sprijinul militar, logistic financiar, Teheranul, Hezbollahul libanez şi Fatah nu doresc să declare război deschis Israelului. Omul forte al mişcării libaneze a cerut o încetare a focului în fâşia Gaza şi a avertizat că ciocnirile de la graniţa dintre Israel şi Liban ar putea escalada „realist” într-un conflict mai larg în Orientul Mijlociu. În lungul său discurs, liderul Hezbollah a afirmat că Hamasul va triumfa glorios. Au mai fost acoperite următoarele idei: realizările rezistenţei palestiniene, fragilitatea Israelului, nesiguranţa coloniştilor, sprijinul UE şi SUA pentru Israel, situaţia civililor palestinieni. Purtătorul de cuvânt al guvernului israelian, Eylon Levi, citat de Times of Israel a spus că discursul lung şi complicat al lui Hassan Nasrallah a fost atât de plictisitor, încât nu ştie dacă autorul lui, adică cel care l-a redactat, a fost ucis în recentele atacuri ale armatei israeliene asupra Hezbollah în nord. Hassan Nasrallah şi-a înregistrat discursul într-o locaţie nedezvăluită. Israelul, după o pregătire minuţioasă a ofensivei terestre în Gaza continuă, fără să-şi contrazică strategia de eradicare a Hamas, operaţiunile. Şeful diplomaţiei americane Antony Blinken s-a întors în regiune şi desfăşoară o activitate febrilă, în care activează rolul jucat de Qatar, care găzduieşte liderii politici Hamas, Egiptul, care şi-a deschis parţial punctul de frontieră Rafah, pentru evacuarea răniţilor, şi încearcă demersuri pe lângă Recep Tayyip Erdogan care a atacat violent Occidentul. Până acum, Tel Aviv-ul a refuzat schimbarea celor 240 de ostatici cu miile de prizonieri palestinieni, fiindcă aşa ceva ar necesita un armistiţiu. Premierul Benjamin Netanyahu refuză să dea ascultare presiunilor americane, pentru o încetare a focului, până când Hamas va elibera toţi ostaticii. Deja armata israeliană recunoaşte moartea a 328 de soldaţi în operaţiunea lansată în teritoriu. Există părerea că liderul Hezbollahului şiit libanez a primit undă verde de la Teheran, al cărui conducător, Ghidul suprem al revoluţiei islamice, ayatolahul Ali Khamenei, de a juca sau nu cartea inflamării regionale. Pe 10 octombrie el negase că a ajutat Hamasul în lansarea atacului. Arabia Saudită, marele rival, şi-a suspendat –temporar- discuţiile în vederea normalizării relaţiilor cu Israelul. Preşedintele american Joe Biden a pledat joi pentru o pauză în ofensiva israeliană, dar cuvântul pauză este un eufemism pe lângă apelul la un armistiţiu umanitar de durată şi o încetare a focului. Cert este că doar SUA au o pârghie asupra lui Netanyahu. Soarta Gazei nu este doar o chestiune de solidaritate pentru Hezbollah, ci şi un imperativ strategic. Puterea „axei de rezistenţă” constă în unitatea sa. În jocul cu miză mare al geo-politicii regionale, câştigurile pe termen scurt pot duce la vulnerabilităţi pe termen lung.
