Despre amplitudinea unui eveniment

S-a întâmplat zilele trecute, în urbea noastră, un eveniment, cu o simbolistită de o valoare aparte: directoarea Liceului „Voltaire” din Craiova, prof. dr. Dorina Loredana Popi, a fost recompensată de Ambasada Franţei, la Bucureşti, prin E.S. doamna Laurence Auer, cu distincţia de „Chevalier dans l’ordre des Palmes Academiques” pentru ataşamentul său la francofonie, respectul faţă de limba franceză, elevaţia izbânzilor pe acest tărâm şi promovarea bunelor relaţii dintre cele două ţări. S-ar mai putea adăuga şi alte detalii. Profesoara craioveană Dorina Loredana Popi este preşedinta filialei Dolj a Asociaţiei române a profesorilor francofoni, se spune extrem de puternică, afiliată Federaţiei internaţionale a profesorilor de franceză. Francezii –asta o ştim- sunt extrem de sensibili la simpatia celor care le vorbesc limba, o cultivă, împărtăşesc valorile culturii franceze, întreţinând o perenitate inalterabilă a unor sentimente reciproce de reală vibraţie. Distincţia acordată distinsei profesoare dr. Dorina Loredana Popi, de Ambasada Franţei la Bucureşti, are o valoare simbolică, chiar pentru şcoala doljeană, în care respectul pentru limba franceză se menţine la cote notabile. Şi colegiile naţionale „Fraţii Buzeşti”, „Carol I”, „Elena Cuza” au clase bilingve, şi menţin limba lui Voltaire în curricula şcolară. Într-un moment în care, limba engleză se află în pole-position, dacă putem spune aşa. Nu cred că greşim apreciind întreaga activitate a descălului menţionat ca fiind circumscrisă unei viabile colaborări, în spaţiul educaţional, economic, cultural şi nu numai, cu Franţa. De care ne leagă trainice şi eterne punţi de legătură. Altceva vrem însă să spunem. Evenimentul acesta, de o amplitudine aparte, survine într-un moment, în care se resimt încă, din păcate stupizenii ale unui preşedinte de ţară precum Traian Băsescu, care a repudiat pe mandatele sale relaţia tradiţională cu Franţa, puternic relansată sub preşedenţia lui Jacques Chirac, încă din perioada administraţiei Constantinescu. Surprinzând mediul diplomatic, inclusiv pe cel anglo-american, fostul preşedinte al ţării a optat pentru ceea ce va numi „axa strategică” Washington-Londra-Bucureşti. De altfel, inclusiv relaţia cu Berlinul o va tatona, doar după ce cancelarul Gerhard Schroder, suporter activ al lui Adrian Năstase, va părăsi guvernul federal. Va face mofturi şi nu se va feri să-şi afişeze idiosincraziile personale, de pildă, faţă de preşedintele francez Nicolas Sarkozy. La summit-ul Francofoniei din 2006, de la Bucureşti, se va auzi vorbindu-se… engleza. Oricum fără argumente, fără ulterioare corecţii, ci pur şi simpli ireverenţios faţă de un aliat consuetudinar, Traian Băsescu va perturba parteneriatul istoric cu Franţa, făcând uitată cea mai importantă investiţie străină, în timp ce era ministru, de societatea Automobile Dacia e vorba, în urma semnării contractului cu grupul Renault. Umflându-şi pipota, la vizita oficială la Bucureşti în 2004 (17-18 octombrie), a prim-ministrului francez Jean Pierre Raffarin, a făcut regretabile şi insultătoare apropouri. Din păcate, relaţia diplomatică cu Hexagonul, pe mandatul fostului preşedinte al ţării, va fi dezonorată de acesta. Nicolas Sarkozy va face o vizită chinuită de o zi (4 februarie 2008) la Bucureşti şi va semna un parteneriat strategic fâsăit, în retorica diplomatică şi uitat repede. Nu mai continui. Nici succesorul lui Traian Băsescu n-a excelat în gesturi prea inspirate pe filiera franceză. Deşi unele „subtilităţi” ar putea fi înţelese. Într-un asemenea context, încurcând realmente borcanele, conducerea ISJ Dolj, pe mandatul fostului inspector general şcolar, a „prins-o” în valul de schimbări anapoda de directori de unităţi de învăţământ şi pe prof. dr. Dorina Loredana Popi, care avea să primească ulterior, la proba scrisă de concurs, pentru postul în discuţie, cea mai mare notă, dintre toţi candidaţii. Motivul destituirii intempestive: relaţia rece cu conducerea Liceului Teoretic „Ştefan Odobleja”, cu care Liceul „Voltaire” partajează nişte spaţii, o conducere amplasată în orizonturi străine cărturărimii cu vocaţie pentru „Aria calomniei” (Rossini, Il Barbiere di Siviglia) şi nişte dirijori zurbagii care renunţă la baghetă în favoarea propriilor recitaluri, sar notele şi perturbă partitura. Deşi erau cauza unor polifonii cacofonice, aceşti recalcitranţi, la abateri extreme, prin busculade verbale în meniul servit aproape zilnic, au primit cel mult o ridicare de sprânceană din partea „înţeleptei” conduceri a ISJ Dolj. Liceul „Voltaire” cu cei 350 de elevi ai săi (32 de cadre didactice din bună croială) s-a afirmat de la un an la altul şi printr-un bun management, altminteri recunoscut, contează, ca unitate de elită de acum în peisajul învăţământului doljean. Ceea ce e salutar.