Între premierul Victor Ponta şi preşedintele ţării, Traian Băsescu, toată lumea ştie că relaţiile nu sunt decât reci, deloc cordiale, rezumându-se aproape strict la valenţele instituţionale. Cu toate acestea, întrebat sâmbătă, la Alexandria, în judeţul Teleorman, de ziarişti, ce „cadou” îi va trimite preşedintelui cu ocazia zilei de naştere a acestuia, pe un ton sobru, premierul a găsit de cuviinţă să se exprime realmente civilizat şi să se circumscrie unei depline normalităţi. Admitem că viaţa politică are alte criterii şi altă logică decât viaţa comunitară obişnuită. Contează prea puţin, până la urmă, cât de adâncă este antipatia reciprocă a celor doi oameni politici ai ţării, în schimb „dă bine” a vorbi cu respect, fără ipocrizie, cu iz de afecţiune despre cineva „din tabăra adversă” la un moment aniversar. Nu ne hazardăm să promovăm o arvună a reconcilierii naţionale, a fertilei coabitări viitoare, dar nici nu putem să nu salutăm fără echivoc, cu bună credinţă, gestul premierului. Aflăm că identic s-a comportat şi celălalt co-preşedinte al USL, Crin Antonescu. Ceea ce dovedeşte, pe lângă bună creştere, deferenţă, dar şi croială. Nu vorbim neapărat de anvergură. Capabil să nu surâdă ironic când trebuie, pe un ton omenesc, să se integreze civilizat într-un scenariu, fără glumiţe sau false subînţelesuri, Victor Ponta a lăsat o bună impresie. Pentru prima dată, credem, duşmanul a căpătat în mod public onorabilitatea adversarului. Care va să zică, e posibil. N-avem de unde să ştim de pe acum ce se va întâmpla imediat după alegerile parlamentare, în situaţia în care, conform sondajelor, USL va depăşi pragul celor 50 de procente şi-l va propune în continuare, ca premier, pe Victor Ponta. Deşi chibiţii din tabăra ARD, de eurodeputatul Cristian Preda, prim-vicepreşedinte al PDL, este vorba, sunt gata să dea în scris că nu va fi desemnat de preşedinte tot Victor Ponta. Constituţia în vigoare are două texte interpretabile, referitoare la desemnarea prim-ministrului. Preşedintele poate propune pentru această funcţie orice persoană de la formaţiunea politică plasată pe primul loc în alegerile parlamentare, însă trebuie să ţină cont că aceasta are nevoie de sprijinul larg al formaţiunii sale, în primul rând, care dă votul de învestitură. Este o condiţie obligatorie, de care trebuie să se ţină cont. O ruptură în metabolismul USL ar fi mai degrabă premisa unei instabilităţi politice şi a unor tensiuni sociale nedorite. Temeiul ocult al oricărei mezalianţe, în vădit dispreţ faţă de votul popular, pe lângă dezonoarea adusă cu sine, ar arăta lumii chipul contaminat de vulgaritate al democraţiei româneşti, în continuare materie primă pentru toate catedrele europene. O coaliţie zănatică, sub care pulsează exploziv negustoria şi şantajul, rod al mişcărilor de culise, fără camuflaj democratic, ar fi ultimul lucru de care avem nevoie după un an de-a dreptul epuizant. Pe toate planurile, deşi, deocamdată, premierul nu se simte stingherit de solidaritatea păguboasă a multor trepăduşi şi demagogi, „tovarăşi de drum” oricând gata la manevre impure, negustoreşti, în căutarea de privilegii. Dincolo de toate acestea, gestul premierului Victor Ponta, prilejuit de ziua de naştere a preşedintelui, este realmente unul decent. Şi poate nimic mai mult.
