A plouat consistent – mărunt şi prelungit – pe toată întinderea Doljului, fără complicaţii de natură meteorologică, într-un moment calendaristic în care se resimţea acut epuizarea rezervei de apă a solului. Deşi codul galben instituit la nivelul judeţului a dăinuit câteva zile, cu excepţia unei reuniuni a ISU Dolj şi a unei videoconferinţe a Guvernului, de recomandare a menţinerii ridicate a vigilenţei din partea autorităţilor locale, nici un element perturbatoriu n-a generat îngrijorare sau intervenţii speciale. Deşi pe alocuri precipitaţiile căzute au depăşit, cumulat, peste 100 litri/mp. N-a fost înregistrată nici o revărsare de râu sau pârâiaş inofensiv. Atât de secătuit s-a dovedit pământul încât, până la urmă, precipitaţiile căzute n-au fost altceva decât o binecuvântare pentru producătorii agricoli, care se văd încurajaţi în înfiinţarea culturilor de grâu şi orz în condiţii optime. Premisă pentru o vegetaţie normală până la venirea zăpezii. Moment deloc îndepărtat. Sigur că discutând despre o ploaie zdravănă într-un judeţ cum e Doljul, la vocaţia lui ne referim, avem în vedere înainte de toate utilitatea ei. Ştiind că mai mult de jumătate din populaţia doljeană trăieşte preponderent din veniturile obţinute din agricultură. Sunt destule lucruri importante în viaţa noastră cotidiană, dar nimic nu poate aduce echilibrul lăuntric unei comunităţi decât o ordine a lucrurilor. Şi în ordinea aceasta a lucrurilor aşteptată era o ploaie bună. Menită a reduce inclusiv costul lucrărilor specifice la pregătirile premergătoare înfiinţării culturilor menţionate. Nu excludem ca scrobiţii urbelor şi ai politicii să strâmbe din nas, excursiile electorale necuprinzând şi problematici de asemenea natură. Nimic nou. Politica agrară a ţării, chiar cuplată – defectuos – celei a Uniunii Europene, nu e decât o cârpeală. De ani de zile. Nu de mult, în a doua parte a lunii august, s-a aflat pe la Nedeia, adică în judeţul nostru, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, venit să vadă „cum stă Doljul cu irigaţiile”. De parcă nu ştia de la Bucureşti că stă prost. Între bazaconiile debitate cu acest prilej, directorul ANIF Dolj, Iulian Bucur, spunea că intenţionează să discute cu conducerea CEZ, pentru obţinerea unui preţ mai redus per kilowat, la energia electrică utilizată pentru funcţionarea sistemelor de irigaţii. Cum preţul curentului electric deţine o pondere de peste 90% în ansamblul cheltuielilor de irigaţii, o asemenea discuţie era oportună, dar la începutul anului. Nu mai lungim comentariul. Mai ales că anul acesta Guvernul a emis OUG nr. 79/26.06, care aduce modificări şi completări Legii îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004, şi aceasta republicată cu ajustările de rigoare, din care înţelegem că infrastructura de îmbunătăţiri funciare acordată cu titlu gratuit, dar şi în proprietate, organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigat şi federaţiilor, se transmit acum, la cerere, cu titlu de comodat, pe o perioadă de 5 ani, dar cu constituirea în favoarea ANIF a unei garanţii de 10% din valoarea patrimoniului preluat. Garanţie care poate fi reţinută dacă după 5 ani organizaţia nu-şi respectă angajamentul luat. Ordonată gândire economică trebuie să aibă ministrul Daniel Constantin. Dispreţul, dar şi amatorismul probate pentru cea mai mare bogăţie naturală a ţării s-au perpetuat de la an la an. Aşa că dacă opinăm, considerând o veste bună faptul că a plouat, acum şi nu mai târziu, o facem în cunoştinţă de cauză. O toamnă frumoasă, fără ploi consistente nu există nici în cele mai reuşite descrieri. Ele dau speranţă multora dintre noi în împlinirea năzuinţelor. Adică a rodului bogat.
