Cum se va încheia criza din Ucraina nu se ştie, dar nimeni nu se mai întreabă cum s-a ajuns în acest punct critic. Despre geneza crizei actuale nu se mai vorbeşte, fiindcă atunci am putea vedea dacă acţiunile condamnabile ale Moscovei sunt cauza sau efectual a ceea ce se întâmplă. Ceea ce ştim este că Rusia s-a împotrivit extinderii NATO în est, dar nu a avut pe moment soluţii, dar nu înseamnă că a acceptat. Ne reamintim cum la summitul NATO de la Bucureşti (2-4 aprilie 2008) Germania a apăsat pe pedala de frână, ca factor decizional, şi toţi miniştrii de Externe ai statelor vest-europene s-au raliat în spatele Angelei Merkel, spre a bloca cooptarea Georgiei şi Ucrainei, aşa cum dorise Vladimir Putin. Summitul NATO găzduit de Newport (Ţării Galilor, primul pe teritoriu britanic după cel din 1990 de la Londra), reprezintă pentru cei 28 de membri ai săi un eveniment cardinal, sub tensiune, dominat de criza ucraineană şi haosul din Irak, Siria şi Libia, pe „flancul sudic” al alianţei militare, care sărbătoreşte anul acesta cea de-a 65-a aniversare. Faptul că include şi partenerii săi, 60 de şefi de stat şi de guvern, probează amplitudinea acestui „rendez-vous”. În privinţa crizei ucrainene, tonul era deja ridicat între NATO şi Moscova înaintea summitului, iar relaţiile marcate de un război rece. Întreaga cooperare militară a fost îngheţată după anexarea Crimeei, în luna martie. Marţi, Rusia a prevenit că va reacţiona la „ameninţare” dacă NATO se ranforsează lângă frontierele ei şi până la finele anului îşi va ajusta doctrina militară. În pofida insistenţei mai multor membri ai săi, îngrijoraţi, precum ţările baltice, Polonia sau România, NATO nu îşi va augmenta prezenţa militară în aceste ţări, ceea ce ar contraveni unui acord din 1997 cu Rusia. La Varşovia se pledează deja pentru anularea tuturor prevederilor acestui acord în comunicatul final al summitului. În schimb, NATO va anunţa astăzi un plan de reactivare (Readiness Action Plan), destinat accelerării unor eventuale deplasări militare. O forţă de reacţie rapidă deja constituită, compusă din 5.000 de militari NATO, ar fi în măsură să intervină într-un interval de 48-72 de ore, dispunând de logistică şi mijloace aeroportuare suficiente. Vor fi amplificate exerciţiile militare NATO în estul Europei, luându-se măsuri de supraveghere a spaţiului aerian baltic şi polonez, concomitent fiind trimise fregate în Marea Neagră. Barack Obama va încerca să demonstreze că n-a abandonat Europa. În schimb, NATO va reafirma pentru membrii săi obiectivul ca 2% din PIB-ul fiecărei ţări să fie consacrat apărării. Încercatele ţări ex-satelit ale URSS sunt cele mai ferme în atitudinea lor, Estonia, spre exemplu, revendicând o bază militară permanentă. Aderarea Kievului nu figurează pe ordinea de zi, deşi Petro Poroşenko, preşedintele Ucrainei, participă la lucrările unei comisii. Situaţia din Siria, Irak şi Libia a fost abordată aseară târziu, în cursul unui dineu consacrat crizei. Ea îl preocupă în mod special pe preşedintele american, care îşi va consulta aliaţii în privinţa unei mobilizări în faţa Statului Islamic (SI). Exclusă părea aseară o operaţiune de tip Afganistan, însă un vast proces de consultări diplomatice este în curs, premergător unei Adunări Generale ONU, la finele lui septembrie, şi a unei conferinţe internaţionale anunţate la Paris. O intervenţie coordonată contra SI, cu contribuţia NATO, urma să fie, cum spuneam, abordată.
