Viorel Dolha este preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din România, educaţia fiind principala problemă pe marginea căreia reprezentnatul învăţământului primar se apleacă cu maximă seriozitate. Foarte mulţi însă îl cunosc pe Viorel Dolha ca unul dintre cei mai buni cunoscători ai situaţiei românilor din Diaspora. S-a implicat de-a lungul vremii în foarte multe proiecte de promovare a spiritualităţii româneşti în comunităţile istorice unde trăiesc mai bine sau mai rău sute de mii de români. O situaţie aparte o au, aşa cum bine se ştie, românii din Valea Timocului care se întâlnesc astăzi cu cea mai mare provocare, de fapt se poate scrie o filă de istorie, dacă situaţia este administrată cu diplomaţie şi mult tact. În şcolile din Timoc, în premieră absolută, s-ar putea ca din această toamnă copiii să înveţe limba română, în şcoli, materie care va fi stipulată în orarul unităţilor de Învăţământ din Valea Timocului. Despre această problemă, a învăţării limbii române în Serbia am discutat cu Viorel Dolha, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din România, care a acordat un interviu în exclusivitate cotidianului regional Cuvântul Libertăţii.
R : Se ştie foarte bine că dumneavoastră, domnule Viorel Dolha sunteţi un bun cunoscător al situaţiei românilor din străinătate, că aţi făcut nu de puţine ori o radiografie a minorităţii române în statele învecinate: Serbia, Ungaria, Ucraina, Bulgaria, Republica Moldova şi că v-aţi întâlnit adesea cu situaţii inedite. De data aceastao să ne referim strict la şcolile din Serbia. Câţi copilaşi aşteaptă prima zi de şcoală, anul acesta ?
V.D : Da, aveţi dreptate, m-am aplecat cu maximă seriozitate într-o analiza pertinentă a situaţiei românilor din Diaspora şi am constatat aspectele mai puţin plăcute, enumerate şi de dumneavoastră. În ceea ce priveşte situaţia românilor din Timoc, proiectul cu învăţarea limbii române este unul într-adevăr istoric. La 1 septembrie, în şcolile din Serbia, aşteaptă să aibă parte de primele ore de limbă română 1617 elevi de etnie română în baza cererilor oficiale depuse la şcolile lor în baza anchetei administraţiei şcolare, încă aproape atâţia din zona Branicevo şi Morava care au depus cereri mai târziu sau depun acum şi încă alţii chiar din Voivodina unde există şi localităţi româneşti lipsite de limba română în şcoală.
R : Dacă prin absurd, este un lucru pe care noi nu ni-l dorim nici în ruptul capului, dar trebuie să punem problema şi în cheia aceasta, nu vor începe cursurile de limba română, cine credeţi că totuşi se va face vinovat, eu ştiu chiar şi pentru întârzierea proiectului. Cine… ce nu a făcut ?!
V.D: Nici Dacici, nici Nikolici, nici ministerul şi nici directorii administraţiilor şcolare nu vor fi vinovaţi dacă nu se pune în practică legea sârbă şi dacă nu vor începe lecţiile de ,,limba română cu elemente de cultură naţională” acolo unde există cereri. Adminitraţia centrală din Belgrad a făcut tot ce era de făcut conform legii sârbe. La fel a făcut Bucureştiul şi Uniunea Europeană. Competenţă legală are de acum doar Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale a Românilor din Serbia şi reprezentanţii săi viitori în consiliile de administraţie din acele şcoli. Acest lucru trebuie asumat de consiliu dar trebuie să priceapă acest lucru şi liderii şi părinţii din Serbia de răsărit. Altfel se pierde vremea şi se acuză pe nedrept administraţia sârbă, România, Uniunea Europeană etc.
„Trebuiesc puse la dispoziţie listele cu şcolile în care s-au depus cereri”
R : Să înţelegem aşadar următor aspect, că în perioada următoare, trebuie să vedem o mai mare implicare a părinţilor şi liderilor din Timoc, pentru că din punct de vedere a aprobărilor, a demersurilor la nivel de ministere, lucrurile s-au cam finalizat….
V.D : Exact. Liderii şi părinţii din comunitatea românească din Serbia de răsărit trebuie urgent –urgent să pună la dispoziţia Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale a Românilor din Serbia informaţiile şi documentele pe care le au. Mai precis, trebuiesc puse la dispoziţie toate listele cu şcolile în care s-au depus cereri de limbă română despre care CNMNRS nu a fost informat. Liste cu profesori/învăţători din fiecare din acele şcoli care să aibă din familie ,,cunoştinţe elementare de limba română”, datele lor de contact şi CV-ul lor. Şi nu în ultimul rând, aceşti viitori profesori de ,,limba română cu elemente de cultură naţională” trebuie întrebaţi dacă acceptă să fie în consiliile de administraţie ale şcolilor lor reprezentând CNMNRS.
Totul acum depinde de Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale a Românilor din Serbia.
R : Să spunem cu subiect şi predicat că timpul este duşmanul acestui proiect şi că trebuie neapărat să se accelereze aceste demersuri pe care dumneavoastră le-aţi enunţat mai sus.
V.D : Da, aşa este. S-a intrat pe ultima sută de metriii. Fiecare zi care trece face să scadă şansa de a se putea introduce la 1 septembrie limba română în aceste şcoli. Se aşteaptă ca urgent CNMNRS să îşi numească (legea obligă CNMNRS să facă acest lucru) reprezentanţi în consiliile de administraţie din cele aproape 200 de şcoli în care există cereri pentru ore de limba română. Aceşti reprezentanţi pot fi profesori din acele şcoli care îşi asumă identitatea românească sau pot fi părinţi de etnie română sau activişti români din asociaţiile culturale din acele localităţi.
„Să convoace imediat consiliile de administraţie ale şcolilor !”
R : Mai exact ce ar trebui să facă aceşti reprezentanţi ai Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale a Românilor din Serbia ?
V.D : Aceşti reprezentanţi ai CNMNRS în şcoli trebuie împuterniciţi să convoace imediat consiliile de administraţie ale şcolilor. După care aceşti reprezentanţii CNMNRS în consiliile de administraţie din acele şcoli trebuie să solicite în scris ca şcoala să înceapă urgent selecţia din acele şcoli a cadrelor didactice care cunosc limba română în suficientă măsură încât să predea abecedarul şi fonduri de la administraţia locală din care să fie plătite respectivilor dascăli salariile. Conducerea centrală a CNMNRS trebuie să aibă şi o variantă de rezervă privind salarizarea celor aproape 200 de cadre didactice care vor preda din 1 septembrie ,,limba română cu elemente de cultură naţională”. Trebuie să ceară fonduri şi din alte surse guvernamentale sârbe, să ceară eventual modificarea unor acte normative care blochează aplicarea legislaţiei în acest domeniu, să scrie cereri de sprijin financiar adresate României dar şi să scrie proiecte de finanţare europeană.
R : Extrem de interesant şi bine structurată analiza dumneavoastră. Mă gândesc că nu ar trebui să ne îndepărtăm de la esenţa proiectului motiv pentru care daţi-mi voie să vă întreb dacă nu cumva acest Consiliu ar trebui să facă şi o solicitare de abecedare, că aşa se începe acest proces de învăţare a limbii române ..
V.D : Desigur. Mai întâi, CNMNRS trebuie să aibă o comisie care să verifice, conform legii, ,,cunoştinţele elementare de limbă română” avute din familie ale acestor cadre didactice care vor preda din 1 septembrie ,,limba română cu elemente de cultură naţională” (pe lângă calitatea de cadru didactic pe care aceştia o au deja). Şi bineînţeles, Consiliu trebuie să ceară tiraj corespunzător de abecedare în limba română tipărite în Serbia. Tot Consiliu mai trebuie să scrie şi un program prin care cam 10-20 de cadre didactice din Voivodina să devină mentori ai celor lipsiţi de experienţa predării limbii române. Trebuie prevăzut ca ani de zile de acum în colo să existe acest program de mentorat prin care să li se asigure o perfecţionare continuă.
„Sunt gata să sprijin dacă se crede că pot ajuta…”
R : Dar să încheiem zic eu, într-o notă optimistă şi să le spunem copiilor din Timoc că limba română poate fi predată din luna septembrie…
V. D : Limba română cu elemente de cultură naţională poate fi predată din 1 septembrie dacă se trece peste vechi neînţelegeri, dacă CNMNRS şi partenerii lor din Serbia de răsărit îşi fac un program clar după care să înceapă să lucreze imediat în următoarele 2-3 săptămâni. Trebuie doar pusă mâna pe telefon, fax, tastatură, imprimantă, ştampile şi trecut la treabă.
Lumea bună din comunitatea românească din întreaga Serbie ar trebui să se întoarcă urgent din concedii şi să valorifice momentul istoric care îi este dat să îl trăiască.
R : Pune-ţi mult suflet în acest proiect şi lucrul acesta m-a impresionat, motiv pentru care v-am solicitat să-mi acordaţi acest interviu, care mie, personal, mi-a deschis noi direcţii în ceea ce priveşte implicarea mea în sprijinirea românilor din Timoc. Aţi dori să faceţi ceva anume pentru aceea comunitate, eu ştiu, poate chiar să vă implicaţi direct în acest proiect ??
V.D : M-aş bucura şi să fiu primit oricând în audienţă de Daniel Petrovici sau să particip imediat la o întâlnire a sa cu reprezentanţii asociaţiilor româneşti şi ai părinţilor din Serbia de răsărit. Sigur că se poate şi fără mine. Sunt sigur că în această perioadă zeci de persoane din CNMNRS şi din Serbia de răsărit studiază zi şi noapte legislaţia, caută soluţii şi întocmesc documentaţia necesară, comunică cu cei din teritoriu de se încălzesc telefoanele pentru a nu dezamăgi mii de copii români care se bazează pe ei. Sunt gata să sprijin dacă se crede că pot ajuta.
