Probleme pentru Sarkozy: Bettencourt, Karachi, Libia…

0
24

Imunitatea lui Nicolas Sarkozy a luat sfârşit la 16 iunie a.c.. Afacerea Bettencourt este în toi şi marţi, 3 iulie, domiciliul şi birourile lui Sarkozy au fost percheziţionate. O altă afacere Bettencourt se poate naşte din povestea Karachi, pentru o eventuală finanţare ocultă a campaniei prezidenţiale din 1995, legată de Edouard Balladur, premier la acea dată. Mai este şi dosarul libian. Un document contestat afirmă că Gaddafi a vărsat 50 de milioane de euro pentru campania din 2007. Fostul preşedinte mai trebuie să justifice şi cele 9,4 milioane euro, contravaloarea sondajelor comandate de Elysee în timpul celor cinci ani de mandat.

Afacerea Bettencourt: Sarkozy în vacanţă în Canada, poliţiştii la domiciliul său

Nicolas Sarkozy

Poliţiştii brigăzii financiare şi judecătorul de Bordeaux, Jean Michel Gentil, au percheziţionat marţi, 3 iulie, domiciliul Carlei Bruni-Sarkozy – Villa Montmorency, în al 16-lea arondisment al Parisului – cabinetul avocaţilor Arnaud, Claude şi asociaţii, în care Sarkozy deţine părţi, situat în bulevardul Malesherbes (nr.17), şi noile spaţii puse la dispoziţia sa ca fost şef al statului, din strada Miromesnil. Judecătorul Gentil, sesizat pentru abuzarea slăbiciunii şi finanţarea ilicită a campaniei electorale, a investigat eventualele transferuri de fonduri de la Lilliane Bettencourt la fostul şef de stat, în cursul campaniei prezidenţiale din 2007. O duzină de poliţişti de la brigada financiară l-au însoţit pe judecătorul de instrucţie din Bordeaux, specialist în finanţarea ilegală a partidelor, în percheziţii, a precizat pentru AFP o sursă apropiată poliţiei. Potrivit Europe 1, agenda pe 2007 a fostului şef de stat a fost recuperată de unde se afla şi depusă la dosar. Sarkozy a rămas fără imunitate prezidenţială la 16 iunie a.c.. El este pus în cauză de Claire Thibout, fostul contabil al soţilor Bettencourt, pentru o sumă de 150.000 de euro, remisă la începutul lui 2008 lui Erich Woerth, trezorier al campaniei prezidenţiale a lui Sarkozy. În plus, mai multe mărturisiri obţinute de justiţie sugerează efectuarea unei vizite, în timpul campaniei din 2007, de către Nicolas Sarkozy, la domiciliul cuplului miliardar Bettencourt, al cărei obiect a fost obţinerea de bani în numerar. Toate anchetele concertate în această afacere sunt instrumentate de judecătorul de instrucţie din Bordeaux, după o decizie a Curţii de Casaţie. Judecătorul Jean Michel Gentil a audiat mai multe persoane, între care şi ex-gestionarul averii Lillianei Bettencourt. Percheziţiile menţionate au fost făcute în absenţa lui Sarkozy, plecat luni cu familia în Canada, a spus avocatul său, Thierry Herzog. Judecătorul ar putea să-l audieze în curând pe fostul şef al statului în privinţa finanţării campaniei din 2007. Aceste percheziţii s-au dovedit proceduri inutile, a declarat Herzog, care a explicat că a trimis, la 15 iunie, „extrase certificate, conforme cu agenda lui Nicolas Sarkozy pentru 2007”. Documentele demonstrează imposibilitatea absolută a pretinselor întâlniri secrete cu Lilliane Bettencourt, însă o copie de pe una din filele agendei din 2007 consemnează o singură dată numele soţilor Bettencourt, la 24 februarie. Avocatul a mai precizat că l-a informat pe judecătorul Gentil de faptul că „toate deplasările şi locurile în care s-a aflat Nicolas Sarkozy în 2007 au fost sub controlul poliţiştilor responsabili cu asigurarea securităţii sale”. El a solicitat magistratului să-i identifice pe aceşti poliţişti, care pot certifica faptul că este vorba doar de o întâlnire, la 24 februarie 2007, acasă la Andre Bettencourt, soţul defunct al Lillianei Bettencourt. Fostul contabil al cuplului miliardar Bettencourt, Claire Thibout, a declarat că i-a remis lui Patrice de Maistre, gestionar al averii, suma de 50.000 de euro în numerar. O sumă destinată lui Eric Woerth, trezorier al campaniei lui Sarkozy. În acelaşi dosar, şeful statului este, foarte direct, acuzat că ar fi venit să solicite, precum şi alţi oameni politici, bani lichizi la domiciliul Lillianei şi al lui Andre Bettencourt. Judecătorul de Nanterre, Isabelle Prevost-Desprez, relatând despre un supliment de informaţii, a provocat un scandal în august 2011, cu cartea „Sarko m-a ucis”, preluând o discuţie cu grefiera sa. Declaraţiile sale incendiare au făcut ca dosarul să ajungă la judecătorul Gentil, care gestionează acum mai multe aspecte ale afacerii. Magistratul ar putea încheia rapid dosarul, dar nu poate exclude o audiere a lui Sarkozy, mai ales că alte piste sau documente evocă eventuale primiri de fonduri. Prin ordonanţa din 22 martie a.c., judecătorul menţionează retrageri suspecte de numerar în februarie şi aprilie 2007. Pe care le asociază vizitei ministrului de Interne (de atunci), Nicolas Sarkozy, la domiciliul soţilor Bettencourt. Oricum, pista este destul de neclară de la un punct încolo. Şi pentru Nicolas Sarkozy e realmente neplăcut să intre în războiul familial dintre imperiul L’Oreal şi fiica soţilor Bettencourt, pe o turnantă politică. Revenim la data de 24 februarie 2007, când agenda fostului candidat la prezidenţiale consemnează o întâlnire cu Andre Bettencourt. „Nostimă strategie”, afirmă Antoine Gillot, avocatul majordomului şi al contabilului Claire Thibout.

Statutul penal al şefului de stat, mod de utilizare

Lillianei Bettencourt

Nicolas Sarkozy a redevenit un justiţiabil, ca şi alţii, după data de 16 iunie a.c.. A fost protejat de art.67 din Constituţie, care prevede imunitatea prezidenţială pe timpul mandatului, prescripţia fiind suspendată în acest interval. Ceea ce i s-a întâmplat lui Jaques Chirac, fost preşedinte al Franţei, se ştie. La 19 iulie 2007, la numai două luni de la despărţirea de Elysee, judecătorul Alain Philibeaux, care a instrumentat, la Nanterre, afacerea angajărilor fictive, pronunţa în dosarul primarului Parisului, Jaques Chirac, o condamnare de doi ani de închisoare cu suspendare, o premieră pentru un preşedinte, care a şi refuzat să mai facă apel. Pentru Francois Hollande, actualul preşedinte al Franţei, lucrurile sunt clare. „Eu consider că un preşedinte în funcţie trebuie să fie responsabil de faptele pe care le-a comis şi înainte de a fi ales preşedinte. El este un cetăţean ca şi alţii”, a declarat acesta la 26 aprilie, la France Inter. Imunitatea preşedintelui se întinde pe plan civil şi administrativ. Nicolas Sarkozy n-a putut divorţa de Cecilia Ciganer Albeniz decât la 18 octombrie 2007, prin consimţământ mutual. Oricum, el ar putea fi al doilea şef de stat convocat de justiţie după sfârşitul mandatului, imitându-l pe Chirac. Cu totul întâmplător, Sarkozy, ca şef de stat, nu a avut o relaţie prea bună cu magistraţii şi Tribunalul din Nanterre, prezidat de Isabelle Prevost Desprez, a fost prima instanţă ce a relevat o contradicţie în afacerea de escrocherie cu o carte bancară a cărei victimă a fost Sarkozy.

Afacerea Karachi, instrumentată de judecătorul Renaut Van Ruymbeke

Povestea este, de asemenea, complicată, şi vizează vânzarea unor submarine în Pakistan şi cesiunea de fregate Arabiei Saudite, în profitul campaniei prezidenţiale a lui Edouard Balladur, în 1995. Ori, în acea perioadă Sarkozy era purtătorul de cuvânt, dar şi ministrul Bugetului, şi a jucat un rol cheie în contractele de armament. În ianuarie 2010, poliţia din Luxemburg a concluzionat că acordurile privind crearea firmei Heine, prin care s-au tranzitat comisioane suspecte, aveau legătură cu premierul Balladur şi ministrul Sarkozy. Ancheta s-a extins şi mai mulţi politicieni de la vârful UMP, din anturajul lui Nicolas Sarkozy, precum Claude Gueant, Jean Francois Cope şi Brice Hortefeux, erau amestecaţi. Ca să ne exprimăm pe scurt, este vorba de un alt front juridic pe care are de luptat Nicolas Sarkozy.