În ţara în care mortalitatea infantilă rămâne o problemă majoră de sănătate publică, mai-marii Ministerului Sănătăţii se hazardează să facă economii chiar şi la hrana nou-născuţilor. Sub umbrela unor argumente cel puţin discutabile, factorii de decizie din Sănătate au decis să înăsprească peste măsură condiţiile necesare pentru ca un copil să beneficieze în mod gratuit de lapte praf.
Pentru a reduce numărul de nou-născuţi care beneficiază de programul lapte praf gratuit, Ministerul Sănătăţii a impus recent o serie de condiţii foarte dure de eligibilitate. Iar, rezultatele nu au întârziat să apară. În judeţul Dolj, scăderea este una de-a dreptul dramatică. Dacă până acum aveau dreptul să primească lapte praf aproximativ 800 de copii, numărul acestora a ajuns în prezent la doar 150. Practic, sunt de cinci ori mai puţine persoane care beneficiază de acest program naţional faţă de ce s-a întâmplat pe parcursul anului trecut. Situaţia este, însă, valabilă în toate judeţele ţării, astfel încât, se poate vorbi de o adevărată lovitură dată în planul încurajării natalităţii. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii spun, însă, că noile criterii au fost stabilite nu din raţiuni sociale, ci pornind de la aspecte medicale. La nivel naţional, în 2010 au primit lapte praf gratuit 40.000 de copii, iar după intrarea în vigoare a noilor norme ar putea beneficia doar 11.000, numărul fiind raportat şi la natalitatea din România. Calculele economice sunt, însă, cele mai importante. Dacă anul trecut, bugetul alocat pentru laptele praf gratuit a fost de 15 milioane de lei, în 2011, acesta este de doar trei milioane de lei.
Criterii dure pentru beneficiarii programului lapte praf gratuit
Conform noilor revederi prezentate de Direcţia de Sănătate Publică Dolj, laptele praf formula pentru sugari se oferă gratuit, pe bază de prescripţie medicală acordată de medicul de familie, numai pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 0-12 luni, care nu beneficiază de laptele matern şi care îndeplinesc o serie de criterii. Astfel, primesc lapte praf doar nou-născuţii ale căror mame prezintă contraindicaţii ale alăptării. În această categorie intră bolile grave, cum ar fi TBC pulmonar activ, neoplazii, caşexie, septicemie, boli psihice grave, epilepsie, eclampsie, scleroză în plăci, insuficienţă renală, hepatică sau cardiacă, diabet zaharat decompensat, tireotoxicoză, mamă infectată cu HIV, tratamente cu citostatice, diazepine, anticonvulsivante, anticoagulante, radioizotopi, consum de droguri sau dependenţă de alcool sau tutun care determină intoxicaţii ale copilului.
Totodată, decizia privind acordarea laptelui praf poate fi luată în cazul în care copilul nu a recuperat greutatea de la naştere după două săptămâni de viaţă. De exemplu, în cazul copiilor cu vârste între 0 şi 8 luni care cresc în greutate cu mai puţin de de 500 grame pe lună, şi dacă după 8 luni iau în greutate cu mai puţin de 250 grame pe lună. Nu sunt excluşi nici copiii adoptaţi sau aflaţi în familie de plasament şi nici copiii ale căror mame au decedat.
România, prin ţările cu cea mai mare rată a mortalităţii infantile din UE
Rata mortalităţii infantile rămâne o problemă majoră în România, în condiţiile în care cele mai multe dintre decesele copiilor de sub un an ar putea fi prevenite, prin programe integrate de monitorizare medicală a femeii însărcinate şi a nou-născutului. Studii recente realizate de specialiştii în domeniu arată că, în ţara noastră doi din trei copii cu vârste mai mici de 2 ani din mediul rural suferă de anemie, rahitismul fiind des întâlnit în zonele rurale, ca urmare a sărăciei şi a lipsei de educaţie a mamelor. Mai mult, România este ţara cu cea mai mare mortalitate în rândul copiilor cu vârsta de până în cinci ani din Uniunea Europeană, rata deceselor fiind de două ori mai mare decât în celelalte ţări. La capitolul mortalitate infantilă în urma sistemului sanitar românesc se mai găseau, conform statisticilor, doar cel din Bulgaria şi Ungaria. Cele mai puţine decese în rândul nou-născuţilor sunt contabilizate în Slovenia – 2,4 decese la mia de nou-născuţi, Suedia şi Luxemburg – cu 2,5 la mie şi Finlanda – cu 2,6 la mie.
