E tânără, fragilă, simpatică, n-are nici 20 de ani, la primul ei an de catedră, mai corect spus la prima promoţie de elevi, de clasa întâi, la Şcoala profesională din Daneţi. O clasă cu 17 copii dezgheţaţi, isteţi, cu potenţial ridicat, cum ne-a spus, de care s-a ataşat repede. A reţinut atenţia, la ISJ Dolj, la examenul de titularizare din vara trecută, la care a obţinut nota maximă, după ce absolvise cu brio Colegiul Naţional Pedagogic din Craiova. Redutabilă unitate de învăţământ! Numele învăţătoarei din Daneţi, de la clasa I A, despre care scriem, este Chiţa Maria Alexandra. Are vocaţie pentru profesia aleasă şi mărturiseşte asta fără vorbe de prisos, adică fără emfază, o virtute complementară. Ştie că misiunea ei nu este să se prezinte pe sine, ci performanţa didactică. Bunul început cu deschiderea lui, ca parte legitimă a oricărui proces formativ, contează mult. Vorbeşte clar, timbru plăcut, fără ornamente şi emotivităţi inutile, are grijă ca regulile coregrafiei dialogale să fie respectate, indiferentă la efectul retoric, sugerând că face empatie cu micuţii ei elevi, de care s-a apropiat afectiv la orele de clasă, dar şi la activităţile ecologice şi nu numai. I-a adus pe copii la Craiova, pentru a vizita Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, Grădina Botanică, Parcul „Romanescu”, răspunzând la curiozităţile acestora. Bobocii au ore de sport, în curriculă, dar şi o oră săptămânală de engleză. Ţine sub control întreaga clasă. Nicio şoaptă, niciun murmur, în timp ce explică. Ce surprinde? Nu are aerul unei tinere dăscăliţă nemulţumită, realizează pe deplin semantica posturii de dascăl, cu vocaţie din spiţa nemuritoare a domnului Trandafir. A creat deja o punte de legătură cu copiii pe care îi cunoaşte îndeaproape pe fiecare. Ţine legătura cu părinţii fiecăruia. Nu are de raportat nicio ispravă profesională. Face tot ce poate, tot ce a învăţat, să stimuleze conversaţia, nonşalanţa zglobie, cu toţi copiii clasei, inhibând pripelile. Vrea de la o zi, la alta, mai mult, şi atunci când se poate răspunde linear şi concis „în mere şi pere”. Încearcă, strădanie deloc deşartă, să stimuleze creativitatea fiecăruia. Sobră şi concentrată, fără umori, fără lamentaţii, învăluită de o expresivă, aproape misterioasă inexpresivitate, deloc străină de spiritul locului, realizează deplin misiunea ei: aceea de a educa. Nu se fâţăie oportun, între convingeri şi declaraţii contradictorii. N-are, cum spuneam, nici 20 de ani împliniţi şi este deja o învăţătoare cu un bun debut. Învăţătoarea din Daneţi. Ştie că despre ea se va vorbi, peste câţiva ani, când prima promoţie va ajunge în clasa a V-a şi atunci „calificativele” vor veni de la viitorii profesori ai elevilor. Cineva din comună îmi spunea, cât este de conştiincioasă, şi cât de mulţumiţi sunt părinţii copiilor, pe care îi are la clasă. Şi am luat notă.
