Multora, desemnarea universitarului clujean Andrei Marga ca şef al diplomaţiei, în Cabinetul alcătuit de Victor Ponta, care urmează să primească, luni, votul de învestitură în Parlament, li s-a părut antipatică, opinând că senatorul Titus Corlăţean, de la social-democraţi, ar fi fost o soluţie mai îndreptăţită. Poate aşa stau lucrurile, asta neînsemnând că fostul rector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca, Andrei Marga, este lipsit de anvergura intelectuală sau abilităţile diplomatice necesare unei asemenea demnităţi. Andrei Marga, invitat, nu de mult, la Craiova, la „Întâlnirile SpectActor”, pentru a conferenţia, este unul dintre puţinii noştri germanofili de anvergură. Să nu omitem că în 2010 cancelarul german Angela Merkel a acceptat conferirea titlului de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii „Babeş-Bolyai”, al cărei rector era chiar Andrei Marga. Am scris la vremea respectivă despre acest eveniment, cu simbolistica lui, din păcate nevalorificată. Diplomaţia de la Bucureşti n-a strălucit în ultimii ani prin inspiraţie sau demersuri de referinţă. Şi Teodor Baconschi, dar şi succesorul vremelnic al acestuia, Cristian Diaconescu, deşi s-au revendicat „din branşă”, n-au reuşit ceea ce interesa în mod special Bucureştiul: spaţiul Schengen. Şi n-au reuşit, fiindcă atât Berlinul, cât şi Parisul, prin Olanda ca vector, ne-au amânat sine die, pe motivul că suntem nepregătiţi, adică necopţi, făcându-ne să înghiţim în sec. Spuneam că Andrei Marga este germanofil, adică un continuator al elitei intelectuale din perioada ante şi interbelică, descrisă de istoricul Lucian Boia în cartea cu acelaşi nume: „Germanofilii”. A fost o vreme, după disciplinarea culturii româneşti, când mulţi tineri erau trimişi să studieze, să se specializeze, să-şi ia doctoratul în universităţile germane. A contat, desigur, pentru imaginea Germaniei din acea vreme, şi marele prestigiu câştigat, după un început de domnie controversat, de regele Carol I. Dar să lăsăm… zăpezile de altădată. Diplomaţia de la Bucureşti este, momentan, anchilozată. Vizibil ineficientă. Şi departe de momentele ei bune, unanim recunoscute. Ce va reuşi noul ministru de Externe nu ştim, dar în nici un caz nu-l bănuim de lipsă de vocaţie şi, mai ales, de o bună cunoaştere a realităţilor lumii de astăzi. Germanofil, cum spuneam, Andrei Marga ştie mai bine decât toţi analiştii neamului să evite riscul iritării susceptibilităţii francofone, dar şi să calmeze nervozităţi întreţinute prin inabilitate în anii din urmă. Pentru cei care îi cunosc preocupările, deplina cuplare la dinamica internaţională, Andrei Marga este, înainte de toate, chiar o speranţă. Şi el poate conveni interlocutorilor din marile cancelarii ale lumii, indiferent de cum se numesc acestea.
